Scutirile în anul 2026 de la plata impozitelor locale pentru persoanele cu handicap

 Prin Legea nr. 239/2025 privind stabilirea unor măsuri de redresare și eficientizare a resurselor publice și pentru modificarea și completarea unor acte normative, publicată în Monitorul Oficial nr. 1160/15.12.2025 după exercitarea controlului de constituționalitate, au fost aduse o serie de modificări Legii nr. 227/2015 privind Codul fiscal cu incidență în materia impozitelor și taxelor locale aplicabile pentru anul fiscal 2026, și au fost abrogate cazurile de scutire de la plata impozitului pe clădire, teren și mijloace de transport pentru persoanele încadrate în grad de handicap grav și accentuat, prevăzute de art. 456 alin. (1) lit. (t), art. 464 alin. (1) lit. (t) și art. 469 alin. (1) lit. (b) din Legea nr. 227/2015 privind Codul fiscal.

Totodată prin Legea nr. 239/2025, au fost stabilite în cuprinsul art. 456 alin. (2), art. 464 alin. (2) și art. 469 alin. (2) din Legea nr. 227/2015 privind Codul fiscal, în mod expres și limitativ cazurile de scutire pentru care consiliul local poate aproba acordarea scutirii/reducerii de impozit pentru clădiri, terenuri și mijloace de transport, iar în cuprinsul acestor excepții nu este prevăzută situația persoanele încadrate în grad de handicap grav și accentuat.

Conform art. 489¹ din Legea nr. 227/2015 privind Codul fiscal. — (1) Consiliile locale/Consiliul General al Municipiului București pot/poate hotărî să acorde scutirea sau reducerea de la plata impozitelor și taxelor locale pe bază de analize cost-beneficiu, pentru o perioadă determinată de timp de cel mult 2 ani fiscali, în funcție de anumite criterii predefinite prin hotărârea adoptată până la data de 31 decembrie 2025 pentru anul 2026. Odată cu adoptarea hotărârii pentru anul 2027 se efectuează evaluări intermediare din perspectiva atingerii scopului urmărit la momentul la care a fost luată decizia de acordare și în funcție de constatări se dispune prin hotărâre, după caz, menținerea pentru anul 2027 sau stoparea acordării. (2) Criteriile prevăzute la alin. (1) se stabilesc de către autoritatea deliberativă a administrației publice locale prin hotărâre a consiliului local/Consiliului General al Municipiului București. (3) Cuantumul total al scutirilor și/sau reducerilor ce se acordă prin hotărâre a consiliului local/Consiliului General al Municipiului București este de cel mult 5% din totalul veniturilor din impozitele și taxele locale încasate până în ziua anterioară adoptării hotărârii din anul fiscal precedent celui în care se acordă scutirea. 

Prevederile art. 489¹ din Legea nr. 227/2015 privind Codul fiscal, fiind o normă juridică de trimitere și de stabilire a limitelor de aplicare a cazurile de scutire expres prevăzute de legiuitor în cuprinsul art. 456 alin. 1 și 2, art. 464 alin. 1 și 2, respectiv art. 469 alin. 1 și 2 din Legea nr. 227/2015 privind Codul fiscal, în forma modificată prin Legea nr. 239/2025 și OUG. nr. 78/2025, direct în baza prevederilor art. 489¹, consiliu local nu poate aproba un alt caz de scutire care excede cadrului limitativ. 

Printr-o hotărâre de consiliu local nu pot fi introduse noi cazuri de scutire/reducere de impozit, excepții care nu sunt cuprinse în cuprinsul art. 456, art. 464 și art. 469 din Legea nr. 227/2015 privind Codul fiscal, în forma modificată prin Legea nr. 239/2025, act normativ cu forță juridică superioară unei hotărâri de consiliu local, decât cu înfrângerea principiul ierarhiei şi forţei juridice a actelor normative, consacrat de art. 1 alin. (5) din Constituţia României și art. 4 alin. (3) din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative.

Potrivit dispozițiilor art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004, actul administrativ este actul unilateral cu caracter individual sau normativ emis de o autoritate publică, în regim de putere publică, în vederea organizării executării legii sau a executării în concret a legii, care dă naștere, modifică sau stinge raporturi juridice. 

În același sens, art. 4 alin. (3) din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative prevede că actele normative date în executarea legilor, ordonanțelor sau a hotărârilor Guvernului se emit în limitele și potrivit normelor care le ordonă, acestea trebuind să se limiteze strict la cadrul stabilit de actele pe baza și în executarea cărora au fost emise și, totodată, neputând conține soluții care să contravină prevederilor acestora. 

Prin urmare, verificarea legalității actului administrativ în cadrul contenciosului administrativ nu reprezintă altceva decât examinarea, în primul rând, a conformității actului administrativ cu normele legale în virtutea cărora a fost emis și în scopul executării sau al organizării executării cărora a fost adoptat, fapt ce presupune o analiză specifică în fiecare cauză în parte.

Orice sistem de drept se bazează pe principiul ierarhiei normelor cuprinse în actele normative, care se referă la structura piramidală a normelor juridice, în vârful căreia se află Legea fundamentală-Constituția României-care definește condițiile de emitere a tuturor celorlalte norme.

Așadar, potrivit principiului ierarhiei normelor juridice, o anumită normă face parte din această ierarhie doar dacă este emisă potrivit prevederilor normei superioare, în caz contrar o astfel de normă neputând face parte din sistemul ordinii de drept. Aplicarea principiului ierarhiei normelor presupune, așadar, obligativitatea subordonării actului normativ cu forță juridică inferioară celui care are forță juridică superioară.

Relațiile sociale sunt reglementate primar prin legi, ordonanțe de urgență, ordonanțe, în timp ce actele administrative cu caracter normativ, precum hotărârea de consiliu local, pot organiza punerea în executare sau executarea acestora, după caz, fără ca ele însele să fie izvor primar de drept. Astfel, acest din urmă act trebuie să se limiteze strict la organizarea punerii în executare sau la executarea dispozițiilor primare, și nu să reglementeze el însuși astfel de dispoziții. 

Conformitatea cu legea a tuturor actelor juridice, fiind o consecință a principiului supremației legii, se aplică oricărui act ce emană de la alte organe. Cât privește actele administrative, acestea fiind acte de executare a legii, condiția de conformitate este indiscutabilă.

Întrucât hotărîrile de consiliului local privind stabilirea nivelurilor pentru valorile impozabile, impozitele și taxele locale pentru anul 2026, au fost adoptate în baza art. XII pct.22-49 din Legea nr. 239/2025, și urmăresc organizarea și executarea în concret a legii, acestea nu poate institui norme derogatorii de la lege, posibilitate rezervată doar actelor normative de nivel cel puțin egal cu cel al reglementării de bază.