COMPETENŢA INSTANŢEI DE JUDECATĂ DE A DISPUNE EŞALONAREA PLĂŢII OBLIGAŢIILOR FISCALE
Într-o sentinţă civilă pronunţată de curând de către Tribunalul Cluj, într-un litigiu privind anularea unei decizii de impunere prin care au fost stabilite de organul fiscal obligaţii fiscale în sarcina unui contribuabil, instanţa de judecată învocând prevederile art. 125 din OG. nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, a constatat legalitatea obligaţiei de plată, şi concomitent a dispus eşalonarea obligaţiei de plată în rate lunare. În argumentarea sa, instanţa de judecată a statuat asupra faptului că a aplicat argumentul de interpretare conform căruia cine poate dispune mai mult, poate dispune şi mai puţin , în sensul că dacă instanţa ar putea teoretic, înlătura obligaţia de plată, ar putea, cu atât mai mult, să dispună eşalonarea acesteia, precum şi argumentul că dacă organul fiscal poate acorda, pentru motive temeinice, diverse înlesniri la plată, cu atât mai mult instanţa, care are plenitudine de competenţă în materie, ar putea lua acelaşi tip de măsuri. Consider că so