Impozite locale

Începând cu data de 28 iunie 2014 a intrat în vigoare Legea nr.85/2014 privind procedurile de prevenire a insolvenţei şi de insolvenţă. Noua reglementare aduce o serie de inovații care pe de o parte îmbunătățesc vechea Lege a insolvenței nr. 85/2006 prin implementarea legală a problematicilor doctrinare și jurisprudenționale care au apărut în aplicarea efectivă a textului Legii 85/2006, însă pe de altă parte instituie și o serie de principii care cel puțin în aparență se contrazic reciproc atunci când trebuie puse efectiv în practică. Fără a ne propune să analizăm exhaustiv toate aceste noutăți sau bizanterii, vom enumera în cele ce urmează cele mai importante noutăţi cuprinse în Titlul II al actului normativ: 1. Creditorul îndreptăţit să solicite deschiderea procedurii insolvenţei este creditorul a cărui creanţă asupra patrimoniului debitorului este certă, lichidă şi exigibilă de mai mult de 60 de zile, față de 90 de zile cum era prevăzut în Legea 85/2006. Prin creanţă certă, în

Potrivit prevederilor art. 270 din Legea nr.571/2003 privind Codul Fiscal, orice persoană, care beneficiază de servicii de reclamă şi publicitate în România în baza unui contract sau a unui alt fel de înţelegere încheiată cu altă persoană, datorează plata taxei pentru serviciile de reclamă şi publicitate , cu excepţia serviciilor de reclamă şi publicitate realizate prin mijloacele de informare în masă scrise şi audiovizuale. Prin urmare debitorul obligației de plată a taxei este beneficiarul serviciilor de reclamă și publicitate, însă plata acestei taxe, aidoma taxei hoteliere, se colectează și se virează de către prestatorul serviciilor, ca urmare a plății efectuate acestuia de  beneficiar.   Publicitatea realizată prin mijloace de informare în masă scrise şi audiovizuale, în sensul dreptului fiscal, corespunde activităţilor agenţilor de publicitate potrivit Clasificării activităţilor din economia naţională - CAEN, cu modificările ulterioare, respectiv publicitatea realizată prin