Impozite locale

În practica judiciară aferentă litigiilor guvernate de Legea nr. 85/2006 nu există un consens cu privire la natura juridică a chiriilor încasate de unităţile administrativ-teritoriale în baza contractelor de locaţiune încheiate cu terţe persoane juridice, în sensul dacă aceste creanţe sunt creanţe bugetare sau sunt creanţe chirografare. Astfel, o parte a jurisprudenţei şi a practicienilor în insolvenţă consideră că aceste creanţe sunt creanţe comerciale, deci implicit contractuale, şi prin urmare, ar constitui o creanţă chirografară supusă înscrierii conform rangului prevăzut de art. 123 alin. 7 din Legea nr. 85/2006, coroborat cu art. 3 pct. 13. Contrar acestor argumente, consider că răspunsul la această cvasi-dilemă se regăseşte din interpretarea coroborată a dispoziţiilor Legii nr. 85/2006 privind procedura insolvenţei şi a Legii nr. 273/2006 privind finanţele publice locale. Astfel potrivit art. 3 din Legea nr. 85/2006 pct.   13 şi art. 123 alin. 7 . creditorii chirografari su

Potrivit dispoziţiilor art. 249 alin.3 din Legea nr. 571/2003, “ Pentru clãdirile proprietate publicã sau privatã a statului ori a unitãţilor administrativ-teritoriale concesionate, închiriate, date în administrare ori în folosinţã, dupã caz, persoanelor juridice, altele decât cele de drept public , se stabileşte taxa pe clãdiri, care reprezintã sarcina fiscalã a concesionarilor, locatarilor, titularilor dreptului de administrare sau de folosinţã, dupã caz, în condiţii similare impozitului pe clãdirii ”. Prin modificarea adusă textului legal amintit mai sus prin Legea nr. 76/2010, legiuitorul a clarificat în mod indubital sfera persoanelor care datorează această taxă, respectiv singurele entităţi care sunt scutite de la plată fiind persoanele juridice de drept public.   Pct. 17 alin. 2 din HG. nr. 44/2004 privind Normele Metodologice de aplicare a art. 249 alin. 3 din Codul Fiscal, în perioada 01.01.2007 – 31.01.2012 menţiona faptul că “ Pentru clãdirile proprietate publicã sau pr