Impozite locale

Conform prevederilor art. 278 din Legea nr. 571/2003 privind Codul Fiscal, Consiliul local poate institui o taxă pentru şederea într-o unitate de cazare, într-o localitate asupra căreia consiliul local îşi exercită autoritatea, dar numai dacă taxa se aplică conform regulilor expres prevăzute în legislaţia fiscală. Instituirea taxei hoteliere constituie atribuţia opţională a consiliilor locale ale comunelor, ale oraşelor sau ale municipiilor, după caz. La nivelul municipiului Bucureşti această atribuţie se îndeplineşte de către Consiliul General al Municipiului Bucureşti.   Hotărârea privind instituirea taxei hoteliere se adoptă în cursul anului şi se aplică în anul fiscal următor. Taxa hotelieră reprezintă din punct de vedere fiscal o obligaţia fiscală cu reţinere la sursă.   Persoanele juridice prin intermediul cărora se realizează cazarea au obligaţia ca în documentele utilizate pentru încasarea tarifelor de cazare să evidenţieze distinct taxa hotelieră încasată determinată în f

Prin excepţia de nelegalitate invocată în faţa instanţei de judecată într-un dosar aflat pe rolul Tribunalului Cluj, reclamantul a solicitat instanţei de judecată să constate faptul că prevederile pct. 98 din HG. nr. 44/2004 privind Normele Metodologice de aplicare a Codului Fiscal   sunt nelegale datorită contradicţiei existente între acestea   şi prevederile Legii nr. 571/2003 privind Codul Fiscal. În opinia noastră această excepţie de nelegalitate nu are un fundament real, pentru aspectele pe care le vom expune în cele ce urmează. Potrivit prevederilor art. 262 lit. e din Legea nr. 571/2003 privind Codul Fiscal, impozitul pe mijloacele de transport nu se aplică pentru vehiculele istorice definite conform prevederilor legale în vigoare, iar conform pct. 98 din HG. nr. 44/2004 scutirea de la plata impozitului pe mijloacele de transport se face începând cu data de întâi a lunii următoare celei în care contribuabilii interesaţi prezintă compartimentelor de specialitate ale administra

  Impozitul pe mijloacele de transport, precum şi obligaţiile de plată accesorii acestuia, datorate până la data de întâi a lunii următoare celei în care se realizează înstrăinarea între vii a mijlocului de transport, reprezintă sarcină fiscală a părţii care înstrăinează.   La înstrăinarea unui mijloc de transport, proprietarul acestuia, potrivit art. 10 alin. (5) din Ordonanţa Guvernului nr. 78/2000 privind omologarea, eliberarea cărţii de identitate şi certificarea autenticităţii vehiculelor rutiere, în vederea înmatriculării sau înregistrării acestora în România, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 230/2003, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 412 din 30 august 2000, cu modificările şi completările ulterioare, va transmite dobânditorului cartea de identitate a vehiculului, precum şi certificatul fiscal prin care se atestă că are achitat impozitul aferent, până la data de întâi a lunii următoare celei în care s-a realizat transferul dreptulu

  Prin Decizia 232 din 4 martie 2008 a Curţii Constituţionale, a fost respinsă excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. dispoziţiilor art. 7 alin. (1) şi (9) din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenţei. În motivarea exceptiei   autorul acesteia   a susţinut că dispoziţiile criticate condiţionează accesul la justiţie de o serie de demersuri sau cerinţe pe care persoana beneficiară a acestui drept trebuie să le îndeplinească, împrejurare ce este de natura a nesocoti prevederile constituţionale invocate. Astfel, pentru a cunoaşte conţinutul unei măsuri luate de lichidatorul judiciar, în vederea eventualei contestări în termenul legal, un virtual creditor este nevoit să urmărească sistematic apariţia numerelor Buletinului procedurilor de insolvenţă, achitând contravaloarea acestora, o suma care nu poate fi considerată modică. Alternativa formei tipărite a volumelor buletinului, respectiv forma electronică, nu este una viabilă, întrucât, pe de o parte, accesul la a