ILUZORIA EXCEPŢIE DE NELEGALITATE A PREVEDERILOR PCT. 98 DIN HG. NR. 44/2004

Prin excepţia de nelegalitate invocată în faţa instanţei de judecată într-un dosar aflat pe rolul Tribunalului Cluj, reclamantul a solicitat instanţei de judecată să constate faptul că prevederile pct. 98 din HG. nr. 44/2004 privind Normele Metodologice de aplicare a Codului Fiscal  sunt nelegale datorită contradicţiei existente între acestea  şi prevederile Legii nr. 571/2003 privind Codul Fiscal. În opinia noastră această excepţie de nelegalitate nu are un fundament real, pentru aspectele pe care le vom expune în cele ce urmează.

Potrivit prevederilor art. 262 lit. e din Legea nr. 571/2003 privind Codul Fiscal, impozitul pe mijloacele de transport nu se aplică pentru vehiculele istorice definite conform prevederilor legale în vigoare, iar conform pct. 98 din HG. nr. 44/2004 scutirea de la plata impozitului pe mijloacele de transport se face începând cu data de întâi a lunii următoare celei în care contribuabilii interesaţi prezintă compartimentelor de specialitate ale administraţiei publice locale documentele prin care atestă situaţiile, prevăzute de lege, pentru care sunt scutiţi.

Analizând excepţia de nelegalitate prin prisma dispoziţiilor art.4 din Legea nr.554/2004 se poate aprecia faptul că aceasta este neîntemeiată. Astfel, pentru a fi admisibilă, excepţia de nelegalitate trebuie să îndeplinească două condiţii: actul atacat să fie emis în aplicarea actului a cărui ilegalitate este invocată pe cale de excepţie, legalitatea actului atacat fiind condiţionată de legalitatea actului pe care se întemeiază şi cea de-a doua condiţie priveşte existenţa unei corespondenţe între dispoziţiile ilegale din actul atacat cât şi din actul de bază.

Hotărârea Guvernului nr.44/2004 pentru aprobarea Normelor Metodologice de aplicare a Legii nr.571/2003 privind Codul fiscal este temeinică şi legală, fiind adoptată în baza unui proiect iniţiat de Ministerul Economiei şi Finanţelor, hotărârea fiind adoptată în temeiul prevederilor art.108 din Constituţia României republicată şi ale art.1 alin.1 şi art.5 alin.3 din Legea nr.571/2003 privind Codul Fiscal. Articolul  1 din Legea nr. 571/2003 prevede expres faptul că (1) Prezentul cod stabileşte cadrul legal pentru impozitele, taxele şi contribuţiile sociale obligatorii prevăzute la art. 2, care constituie venituri la bugetul de stat, bugetele locale, bugetul asigurărilor sociale de stat, bugetul Fondului naţional unic de asigurări sociale de sănătate, bugetul asigurărilor pentru şomaj şi fondul de garantare pentru plata creanţelor salariale, precizează contribuabilii care au obligaţia să plătească aceste impozite, taxe şi contribuţii sociale, precum şi modul de calcul şi de plată al acestora. Prezentul cod cuprinde procedura de modificare a acestor impozite, taxe şi contribuţii sociale. De asemenea, autorizează Ministerul Finanţelor Publice să elaboreze norme metodologice, instrucţiuni şi ordine în aplicarea prezentului cod şi a convenţiilor de evitare a dublei impuneri,  iar art. 5 stabileşte că 1) Ministerul Finanţelor Publice are atribuţia elaborării normelor necesare pentru aplicarea unitară a prezentului cod.(2) În înţelesul prezentului cod, prin norme se înţelege norme metodologice, instrucţiuni şi ordine. (3) Normele metodologice sunt aprobate de Guvern, prin hotărâre, şi sunt publicate în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Totodată se poate reţine faptul că  la elaborarea actului au fost respectate dispoziţiile Legii nr.24/2000 privind Normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, precum şi cele cuprinse în Regulamentul privind procedurile pentru propunerea proiectelor de acte normative spre adoptare Guvernului, aprobat prin HG nr.555/2001, în sensul că  prevederile pct. 98 al Normelor metodologice de aplicare a Legii nr.571/2003 nu cuprind dispoziţii contrare Codului fiscal însuşi.

Prin pct. 98 din HG. 44/2004  a cărui nelegalitate se solicită a fi constatată, nu s-a adus o modificare a art. 262 lit. e sau art. 261 alin. 1 din Codul Fiscal, cum afirmă reclamantul, ci doar au fost explicate prevederile legale, acesta fiind rolul normelor metodologice. Nici în textul art. 261 alin. 1 şi nici în textul întregului art. 262, care constituie sediul materiei scutirilor de la plata impozitului pentru mijloacele de transport, nu este prevăzută de legiuitor o dată expresă de la care se aplică scutirea, astfel încât momentul aplicabilităţii scutirii prevăzut de pct. 98 din HG. nr. 44/2004 să vină în contradicţie cu textul din Codul Fiscal. De asemenea, principiul că un contribuabil trebuie să dovedească aspectele fiscale care pot atrage scutirea acestuia de la plata impozitului pentru un mijloc de transport şi că incidenţa scutirii este determinată de prezentarea acestor documente justificative organului fiscal, este menţionat expres chiar în cadrul Legii nr. 571/2003 privind Codul Fiscal, a cărui interpretare este realizată prin HG. 44/2004 (de exemplu prevederile art. 284 alin. 1 şi 8 din Codul Fiscal, în care se menţionează faptul că veteranii de război sunt scutiţi de la plata impozitului pentru mijlocul de transport deţinut în proprietate începând cu prima zi a lunii următoare celei în care persoana depune documentele justificative în vederea scutirii), astfel încât textul din norme are corespondent în lege,  şi acesta nu poate fi apreciat ca nelegal.

Totodată se poate cu uşurinţă observa faptul că teza finală a art. 262 lit. e din Codul Fiscal reprezintă o normă juridică de trimitere, în sensul că scutirea vehiculului este condiţionată de dovedirea calităţii de  vehicul istoric în conformitate cu prevederile legale în vigoare. Pentru a fi vorba de un vehicul istoric, trebuie îndeplinite două condiţii cumulative, una obiectivă şi una administrativă, conform prevederilor OG. nr. 27/2011 privind transporturile rutiere, art. 3, pct 50. Ordonanţa transpune prevederile art. 6 alin. (1) lit. c), alin. (2), (3) şi (4) din Directiva 96/53/CE a Consiliului din 25 iulie 1996 de stabilire, pentru anumite vehicule rutiere care circulã în interiorul Comunitãţii, a dimensiunilor maxime autorizate în traficul naţional şi internaţional şi a greutãţii maxime autorizate în traficul internaţional, publicatã în Jurnalul Oficial al Comunitãţilor Europene nr. L 235 din 17 septembrie 1996, ale art. 9 din Directiva 92/106/CEE a Consiliului din 7 decembrie 1992 privind stabilirea de norme comune pentru anumite tipuri de transporturi combinate de mãrfuri între state membre, publicatã în Jurnalul Oficial al Comunitãţilor Europene nr. L 368 din 17 decembrie 1992, precum şi ale art. 9, 10 şi art. 14 alin. (2) din Directiva 2003/59/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 15 iulie 2003 privind calificarea iniţialã şi formarea periodicã a conducãtorilor auto ai anumitor vehicule rutiere destinate transportului de mãrfuri sau de pasageri, de modificare a Regulamentului (CEE) nr. 3.820/85 al Consiliului şi a Directivei 91/439/CEE a Consiliului şi de abrogare a Directivei 76/914/CEE a Consiliului, publicatã în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene (JOUE) nr. L 226 din 10 septembrie 2003.

Vehiculele istorice, în viziunea legiuitorului ( pct. 106 indice 1 din HG. Nr. 44/2004 privind Normele Metodologice de aplicare a Codului Fiscal - Pentru vehiculele istorice, definite conform prevederilor legale în vigoare, Registrul Auto Român eliberează C.I.V. dacă vehiculul este atestat ca vehicul istoric şi dacă corespunde în ceea ce priveşte verificarea stării tehnice, menţionând în C.I.V.-urile eliberate vehiculelor istorice textul „vehicul istoric”.) sunt vehiculele pentru care perioada trecută de la încetarea fabricaţiei tipurilor respective, care au utilizat acelaşi tip de caroserie şi acelaşi tip de motor, este de cel puţin 30 de ani, originale, restaurate sau reconstruite, pentru care deţinătorii au obţinut un atestat de vehicul istoric emis de organismele agreate de autoritatea competentă (autoritatea naţională a Federaţiei Internaţionale a Vehiculelor Istorice FIVA în România, care este Retromobil Club România).

În aceste condiţii este cât se poate de logic faptul că atestarea calităţii de vehicul istoric nu se poate realiza la data dobândirii dreptului de proprietate asupra unui vehicul ci doar la momentul obţinerii unui atestat de vehicul istoric emis de organismele agreate de autoritatea competentă (autoritatea naţională a Federaţiei Internaţionale a Vehiculelor Istorice FIVA în România, care este Retromobil Club România). Ori între data dobândirii vehiculului şi data depunerii la organul fiscal a documentului justificativ menţionat mai sus, nu poate opera nicio scutire, nefiind vorba în acest caz de sancţionarea indirectă a contribuabilului, ci de interpretarea clară a voinţei legiuitorului prevăzută de teza finală a art. 262 lit. e, prin prisma principiului cuprins în art. 13 din OG. nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală.

Comparând textul Hotărârii de Guvern nr. 44/2004 a cărei nelegalitate se invocă, respectiv pct. 98 din Normele Metodologice de Aplicare a Codului fiscal, cu cel al actului normativ în baza căruia a fost emisă, respectiv cu prevederile art. 262  din Codul fiscal nu poate fi reţinută nici o neconcordanţă şi nici un aspect de nelegalitate care să impună admiterea excepţiei de nelegalitate.