Impozite locale

Executarea silitã a creanţelor bugetare rezultate din raporturi juridice contractuale se efectueazã în baza hotãrârii judecãtoreşti sau a altui înscris care, potrivit legii, constituie titlu executoriu. Prevederile art. 1 alin. 2 din OG. nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, stabilesc fără putinţă de tăgadă faptul că dispoziţiile Codului de procedură fiscală se aplică şi pentru administrarea altor sume ce constituie venituri ale bugetului general consolidat, potrivit legii, or în speţă tocmai chiria supusă procedurii de executare silită reprezintă venit al bugetului unităţii administrative-teritoriale, având natura juridică de creanţă bugetară ( Legea nr. 273/2006 privind finanţele publice locale, Anexa 1, Capitolul II, lit. A, pct. 9 c). Acest aspect rezultă implicit şi din analizarea logico-gramaticală a textului legal cuprins în art. 1 alin. 1 şi 2 din Codul de procedură fiscală, sub titulatura Sfera de aplicare a Codului de procedură fiscală, în care legiuitorul utilize

Noul   Cod de procedură civilă adoptat prin Legea nr. 134/2010, care se preconizează că va intrat în vigoare la data de 1 iunie 2012, introduce în legislaţia naţională o instituţie juridică nouă, menită să conformeze dreptul procesual civil român cu dreptul la un proces echitabil cerut de prevederile art. 6 din CEDO. Astfel art. 6 din Noul Cod de procedură civilă prevede că   orice persoanã are dreptul la judecarea cauzei sale în mod echitabil, în termen optim şi previzibil, de cãtre o instanţã independentã, imparţialã şi stabilitã de lege. În acest scop, instanţa este datoare sã dispunã toate mãsurile permise de lege şi sã asigure desfãşurarea cu celeritate a judecãţii. La primul termen de judecatã la care pãrţile sunt legal citate, judecãtorul, dupã ascultarea pãrţilor, va estima durata necesarã pentru cercetarea procesului, ţinând cont de împrejurãrile cauzei, astfel încât procesul sã fie soluţionat într-un termen optim şi previzibil. Durata astfel estimatã va fi consemnatã în înc

Conform prevederilor exprese ale art. 261 alin. 1, 2 şi 5 din Legea nr. 571/2003 privind Codul Fiscal , (1) Orice persoană care are în proprietate un mijloc de transport care trebuie înmatriculat/înregistrat în România datorează un impozit anual pentru mijlocul de transport, cu excep ț ia cazurilor în care în prezentul capitol se prevede altfel.(2) Taxa prevăzută la alin. (1), denumită în continuare taxa asupra mijloacelor de transport, se plăteşte la bugetul local al unităţii administrativ-teritoriale unde persoana îşi are domiciliul, sediul sau punctul de lucru, după caz. (5) Până la prima înmatriculare/înregistrare în România, în în ț elesul prezentului titlu, mijlocul de transport este considerat marfă. După prima înmatriculare/înregistrare, mijlocul de transport, în în ț elesul prezentului titlu, nu mai poate fi considerat marfă ş i pentru acesta se datorează impozit pe mijloacele de transport. Taxă asupra mijloacelor de transport nu se aplică pentru : a) autoturismele, moto

Potrivit   prevederilor art. 148 alin. 2 din Codul de procedură   fiscală:   (2) Executarea silită se suspendă: a) când suspendarea a fost dispusă de instanţă sau de creditor, în condiţiile legii; b) la data comunicării aprobării înlesnirii la plată, în condiţiile legii; c) în cazul prevăzut la art. 156 ( după primirea procesului/verbal de sechestru, debitorul poate solicita organului de executare, în termen de 15 zile de la comunicare, să îi aprobe ca plata integrală a creanțelor fiscale să se facă din veniturile bunului imobil urmărit sau din alte venituri ale sale pe cel mult 6 luni. De la data aprobării cererii debitorului, executarea silită începută asupra bunului imobil se suspendă);   d) pe o perioadă de cel mult 6 luni, în cazuri excepţionale, şi doar o singură dată pentru acelaşi debitor, prin hotărâre a Guvernului; d) în alte cazuri prevăzute de lege. (2^1) Executarea silită se suspendă şi în cazul în care, ulterior începerii executării s