SCUTIREA VEHICULELOR ISTORICE DE LA PLATA IMPOZITULUI AUTO

Conform prevederilor exprese ale art. 261 alin. 1, 2 şi 5 din Legea nr. 571/2003 privind Codul Fiscal,(1) Orice persoană care are în proprietate un mijloc de transport care trebuie înmatriculat/înregistrat în România datorează un impozit anual pentru mijlocul de transport, cu excepția cazurilor în care în prezentul capitol se prevede altfel.(2) Taxa prevăzută la alin. (1), denumită în continuare taxa asupra mijloacelor de transport, se plăteşte la bugetul local al unităţii administrativ-teritoriale unde persoana îşi are domiciliul, sediul sau punctul de lucru, după caz. (5) Până la prima înmatriculare/înregistrare în România, în înțelesul prezentului titlu, mijlocul de transport este considerat marfă. După prima înmatriculare/înregistrare, mijlocul de transport, în înțelesul prezentului titlu, nu mai poate fi considerat marfă şi pentru acesta se datorează impozit pe mijloacele de transport.

Taxă asupra mijloacelor de transport nu se aplică pentru :

a) autoturismele, motocicletele cu ataş şi mototriciclurile care aparţin persoanelor cu handicap locomotor şi care sunt adaptate handicapului acestora;

b)navele fluviale de pasageri, bărcile şi luntrele folosite pentru transportul persoanelor fizice cu domiciliul în Delta Dunării, Insula Mare a Brăilei şi Insula Balta Ialomiţei;

c) mijloacele de transport ale instituţiilor publice;

d) mijloacele de transport ale persoanelor juridice, care sunt utilizate pentru servicii de transport public de pasageri în regim urban sau suburban, inclusiv transportul de pasageri în afara unei localităţi, dacă tariful de transport este stabilit în condiţii de transport public;

e) vehiculele istorice definite conform prevederilor legale în vigoare(art. 262 din Codul Fiscal).

Pentru a fi vorba de un vehicul istoric, trebuie îndeplinite două condiţii cumulative, una obiectivă şi una administrativă, conform prevederilor OG. nr. 27/2011 privind transporturile rutiere, art. 3, pct 50. Ordonanţa transpune prevederile art. 6 alin. (1) lit. c), alin. (2), (3) şi (4) din Directiva 96/53/CE a Consiliului din 25 iulie 1996 de stabilire, pentru anumite vehicule rutiere care circulã în interiorul Comunitãţii, a dimensiunilor maxime autorizate în traficul naţional şi internaţional şi a greutãţii maxime autorizate în traficul internaţional, publicatã în Jurnalul Oficial al Comunitãţilor Europene nr. L 235 din 17 septembrie 1996, ale art. 9 din Directiva 92/106/CEE a Consiliului din 7 decembrie 1992 privind stabilirea de norme comune pentru anumite tipuri de transporturi combinate de mãrfuri între state membre, publicatã în Jurnalul Oficial al Comunitãţilor Europene nr. L 368 din 17 decembrie 1992, precum şi ale art. 9, 10 şi art. 14 alin. (2) din Directiva 2003/59/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 15 iulie 2003 privind calificarea iniţialã şi formarea periodicã a conducãtorilor auto ai anumitor vehicule rutiere destinate transportului de mãrfuri sau de pasageri, de modificare a Regulamentului (CEE) nr. 3.820/85 al Consiliului şi a Directivei 91/439/CEE a Consiliului şi de abrogare a Directivei 76/914/CEE a Consiliului, publicatã în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene (JOUE) nr. L 226 din 10 septembrie 2003.

Vehiculele istorice, în viziunea legiuitorului ( pct. 106 indice 1 din HG. Nr. 44/2004 privind Normele Metodologice de aplicare a Codului Fiscal - Pentru vehiculele istorice, definite conform prevederilor legale în vigoare, Registrul Auto Român eliberează C.I.V. dacă vehiculul este atestat ca vehicul istoric şi dacă corespunde în ceea ce priveşte verificarea stării tehnice, menţionând în C.I.V.-urile eliberate vehiculelor istorice textul „vehicul istoric”.) sunt vehiculele pentru care perioada trecută de la încetarea fabricaţiei tipurilor respective, care au utilizat acelaşi tip de caroserie şi acelaşi tip de motor, este de cel puţin 30 de ani, originale, restaurate sau reconstruite, pentru care deţinătorii au obţinut un atestat de vehicul istoric emis de organismele agreate de autoritatea competentă ( autoritatea naţională a Federaţiei Internaţionale a Vehiculelor Istorice FIVA în România, care este Retromobil Club România).

Problema care se pune este momentul de la care  un contribuabil persoană fizică, proprietar al unui vehicul istoric, este scutit de la plata impozitului auto, şi dacă are incidenţă în această speţă şi situaţia menţionată de art. 261 alin. 5 din Legea nr. 571/2003 privind Codul Fiscal (Până la prima înmatriculare/înregistrare în România, în înțelesul prezentului titlu, mijlocul de transport este considerat marfă. După prima înmatriculare/înregistrare, mijlocul de transport, în înțelesul prezentului titlu, nu mai poate fi considerat marfă şi pentru acesta se datorează impozit pe mijloacele de transport). Răspunsul la aceste dileme se regăseşte în  HG. nr. 44/2004 privind Normele Metodologice de Aplicare a Codului Fiscal, pct. 98 şi pct. 106, în care se prevede expres faptul că Scutirea de la plata impozitului pe mijloacele de transport se face începând cu data de întâi a lunii următoare celei în care contribuabilii interesaţi prezintă compartimentelor de specialitate ale administraţiei publice locale documentele prin care atestă situaţiile, prevăzute de lege, pentru care sunt scutiţi, iar situaţia fiscală în care mijlocul de transport este considerat marfă se referă doar la Contribuabilii care au ca obiect al activităţii producţia şi/sau comerţul cu mijloace de transport nu datorează impozitul prevăzut la cap. IV al titlului IX din Codul fiscal pentru acele mijloace de transport care nu au fost înmatriculate niciodată în România, înregistrate în contabilitate ca mărfuri, deci nu şi la persoanele fizice necomercianţi.

Dobândirea unui vehicul istoric trebuie declarată organului fiscal al autorităţii administraţiei publice locale, prin depunerea unei declaraţii fiscale, în temeiul prevederilor art. 81 alin.3 lit. b din OG. nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, potrivit cărora obligaţia de a depune declaraţia fiscală se menţine şi în cazul în care obligaţia fiscală este scutită la plată.