Impozite locale

Potrivit prevederilor art. 149 din OG. nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală sunt supuse executării silite prin poprire orice sume urmăribile reprezentând venituri şi disponibilităţi băneşti în lei şi în valută, titluri de valoare sau alte bunuri mobile necorporale, deţinute şi/sau datorate, cu orice titlu, debitorului de către terţe persoane sau pe care aceştia le vor datora şi/sau deţine în viitor în temeiul unor raporturi juridice existente. În cazul sumelor urmăribile reprezentând venituri şi disponibilităţi în valută, băncile sunt autorizate să efectueze convertirea în lei a sumelor în valută, fără consimţământul titularului de cont, la cursul de schimb afişat de acestea pentru ziua respectivă. Sumele reprezentând credite nerambursabile sau finanţări primite de la instituţii sau organizaţii internaţionale pentru derularea unor programe ori proiecte nu sunt supuse executării silite prin poprire, în cazul în care împotriva beneficiarului acestora a fost pornită procedura e

În materia executării silite a debitelor provenite din amenzi contravenţionale, legiuitorul a prevăzut două termene de prescripţie a dreptului a cere executarea silită a acestora, în ipoteza în care contravenientul nu a achitat benevol creanţa. Astfel, OG. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor instituie prin prevederile art. 14 un termen de prescripţie special, în timp ce art. 131 alin. 1 şi 2 din OG. nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală instituie un termen de prescripţie general. Potrivit art. 37 din Ordonanţa 2 din 12 iulie 2001, procesul-verbal neatacat în termenul prevăzut la art. 31 constituie titlu executoriu, fără vreo altă formalitate. Comunicarea procesului verbal şi a înştiinţării de plată se face prin poştă, cu aviz de primire, sau prin afişare la domiciliul sau la sediul contravenientului în termen de o lună de la data aplicării sancţiunii, sub sancţiunea prescripţiei executării sancţiunii amenzii contravenţionale (art. 14 din OG. nr. 2/2001). Ope

Potrivit art. 218 alin. 2 din Codul de procedură fiscală, deciziile emise în soluţionarea contestaţiilor pot fi atacate de către contestatar sau de către persoanele introduse în procedura de soluţionare a contestaţiei potrivit art. 212, la instanţa judecătorească de contencios administrativ competentă, în condiţiile legii . În practică judiciară în majoritatea cazurilor contribuabili s-au prevalat de acest text legal şi au solicitat în instanţă anularea deciziei de impunere fiscală emisă de unitatea administrativ-teritorială dar şi a dispoziţiei de soluţionare a contestaţiei administrative (art.205 şi urm. Cod de procedură fiscală) în contradictoriu cu unitatea administrativ-teritorială în calitate de pârât, însă nu şi în contradictoriu cu primarul respectivei unităţi administrativ-teritoriale. Ori este cât se poate de logic din analiza gramaticală a acestui text legal faptul că obiect al acţiunii în contencios administrativ, în cazul existenţei unei contestaţii administrative formula

Începând cu data de 25 octombrie 2013 a intrat în vigoare OUG. privind procedurile de prevenire a insolvenței și de insolvență. Deși a stârnit destulă vâlvă prin anumite reglementări punctuale, și mă refer aici la art. 349 alin. 2 ( Prezenta ordonanţă de urgenţă se aplică şi procedurilor de prevenire a insolvenţei şi de insolvenţă aflate în derulare la data intrării sale în vigoare ) și art. 81 alin. 3 ( În cazul în care activitatea debitorului se află sub incidenţa prevederilor Legii audiovizualului nr. 504/2002, cu modificările şi completările ulterioare, ca urmare a deschiderii procedurii şi până la data confirmării planului de reorganizare se suspendă licenţa audiovizională, în sensul Legii nr. 504/2002, cu modificările şi completările ulterioare, cu începere de la data primirii comunicării de către Consiliul Naţional al Audiovizualului. În planul de reorganizare vor fi prevăzute condiţiile de exercitare a dreptului de a difuza, într-o zonă determinată, un anume serviciu de pr

Potrivit prevederilor art. 4 coroborat cu art. 5 alin. 2 din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, pentru a fi admisibilă o excepţie de nelegalitate a unui act administrativ trebuie îndeplinite cumulativ nişte condiţii imperative: a)trebuie să aibă ca obiect numai acte administrative de autoritate cu caracter individual; b)existenţa unei relaţii de dependenţă între actul administrativ individual şi soluţionarea fondului litigiului în care această excepţie a fost invocată; c) să nu privească acte administrative pentru desfiinţarea cărora se prevede prin lege o altă procedură judiciară. În al doilea rând, este indubitabil că pentru anularea actelor administrativ-fiscale emise de către organele de executare fiscale este reglementată o procedură specială, prin dispoziţiile art. 172 C.proc.fiscală, prevăzându-se expres această procedură ca fiind cea a contestaţiei la executare, inclusiv cu privire la contestarea titlului executoriu. Potrivit acestui text de lege, " pers

Drepturile şi obligaţiile din raportul juridic fiscal trec asupra succesorilor debitorului în condiţiile dreptului comun,  cu excepţia obligaţiei de plată a sumelor ce reprezintă amenzi aplicate, potrivit legii, debitorului persoană fizică. Dacă debitorul moare înainte de emiterea somaţiei de executare, conform art. 230 şi urm. Cod de procedură fiscală, nicio executare silită nu poate fi pornită, iar dacă moare după ce somaţia a fost emisă, ea nu poate fi continuată cât timp moştenirea nu a fost acceptată de către cei chemaţi la moştenire sau, în lipsă, cât timp nu a fost numit, în condiţiile legii, un curator al succesiunii ori, după caz, un curator special pentru executare, în condiţiile art. 58 Cod de procedură civilă.   Conform dispoziţiilor art. 58 Cod de procedură civilă , în caz de urgenţă, dacă persoana fizică lipsită de capacitatea de exerciţiu a drepturilor civile nu are reprezentant legal, instanţa, la cererea părţii interesate, va numi un curator special, care să o rep

În practica judiciară aferentă litigiilor guvernate de Legea nr. 85/2006 nu există un consens cu privire la natura juridică a chiriilor încasate de unităţile administrativ-teritoriale în baza contractelor de locaţiune încheiate cu terţe persoane juridice, în sensul dacă aceste creanţe sunt creanţe bugetare sau sunt creanţe chirografare. Astfel, o parte a jurisprudenţei şi a practicienilor în insolvenţă consideră că aceste creanţe sunt creanţe comerciale, deci implicit contractuale, şi prin urmare, ar constitui o creanţă chirografară supusă înscrierii conform rangului prevăzut de art. 123 alin. 7 din Legea nr. 85/2006, coroborat cu art. 3 pct. 13. Contrar acestor argumente, consider că răspunsul la această cvasi-dilemă se regăseşte din interpretarea coroborată a dispoziţiilor Legii nr. 85/2006 privind procedura insolvenţei şi a Legii nr. 273/2006 privind finanţele publice locale. Astfel potrivit art. 3 din Legea nr. 85/2006 pct.   13 şi art. 123 alin. 7 . creditorii chirografari su

Potrivit dispoziţiilor art. 249 alin.3 din Legea nr. 571/2003, “ Pentru clãdirile proprietate publicã sau privatã a statului ori a unitãţilor administrativ-teritoriale concesionate, închiriate, date în administrare ori în folosinţã, dupã caz, persoanelor juridice, altele decât cele de drept public , se stabileşte taxa pe clãdiri, care reprezintã sarcina fiscalã a concesionarilor, locatarilor, titularilor dreptului de administrare sau de folosinţã, dupã caz, în condiţii similare impozitului pe clãdirii ”. Prin modificarea adusă textului legal amintit mai sus prin Legea nr. 76/2010, legiuitorul a clarificat în mod indubital sfera persoanelor care datorează această taxă, respectiv singurele entităţi care sunt scutite de la plată fiind persoanele juridice de drept public.   Pct. 17 alin. 2 din HG. nr. 44/2004 privind Normele Metodologice de aplicare a art. 249 alin. 3 din Codul Fiscal, în perioada 01.01.2007 – 31.01.2012 menţiona faptul că “ Pentru clãdirile proprietate publicã sau pr

Orice persoană care are în proprietate un mijloc de transport care trebuie înmatriculat/înregistrat în România datorează un impozit anual pentru mijlocul de transport, care se plăteşte la bugetul local al unităţii administrativ-teritoriale unde persoana îşi are domiciliul, sediul sau punctul de lucru, după caz. Taxa asupra mijloacelor de transport se calculează în funcţie de tipul mijlocului de transport (art. 263 alin. 1 Cod Fiscal). Conform prevederilor art. 263 alin. 5, 6 şi 8 Cod Fiscal ( 5) În cazul unei combina ț ii de autovehicule, un autovehicul articulat sau tren rutier, de transport de marfă cu masa totală maximă autorizată egală sau mai mare de 12 tone, impozitul pe mijloacele de transport este egal cu suma corespunzătoare prevăzută în tabelul următor:................ (6) În cazul unei remorci, al unei semiremorci sau rulote care nu face parte dintr-o combinaţie de autovehicule prevăzută la alin. (5), taxa asupra mijlocului de transport este egală cu suma corespunzăt

Orice persoanã care are în proprietate o clãdire situatã în România datoreazã anual impozit pentru acea clãdire, exceptând cazul în care în prezentul titlu se prevede diferit (art. 249 alin. 1 din Legea nr.571/2003 privind Codul Fiscal). Desigur că în practică aplicabilitatea textului art. 251 alin. 8 în cazul spaţiilor cu altă destinaţie decât cea de locuit din cadrul unei clădiri folosite ca locuinţă, este contestată de majoritatea contribuabililor. Astfel, textul art. 251 alin. 8 din Legea nr. 571/2003 privind Codul Fiscal, instituie expres faptul că în cazul clădirii utilizate ca locuinţă, a cărei suprafaţă construită depăşeşte 150 de metri pătraţi, valoarea impozabilă a acesteia, determinată în urma aplicării prevederilor alin. (1) - (7 ), se majorează cu câte 5% pentru fiecare 50 metri pătraţi sau fracţiune din aceştia. Analizând această prevedere legală se poate constata că aceasta constituie o normă juridică de trimitere, în sensul că legiuitorul stabileşte clar altgoritmul