Aplicabilitatea art. 251 alin. 8 Cod Fiscal

Orice persoanã care are în proprietate o clãdire situatã în România datoreazã anual impozit pentru acea clãdire, exceptând cazul în care în prezentul titlu se prevede diferit (art. 249 alin. 1 din Legea nr.571/2003 privind Codul Fiscal). Desigur că în practică aplicabilitatea textului art. 251 alin. 8 în cazul spaţiilor cu altă destinaţie decât cea de locuit din cadrul unei clădiri folosite ca locuinţă, este contestată de majoritatea contribuabililor.

Astfel, textul art. 251 alin. 8 din Legea nr. 571/2003 privind Codul Fiscal, instituie expres faptul că în cazul clădirii utilizate ca locuinţă, a cărei suprafaţă construită depăşeşte 150 de metri pătraţi, valoarea impozabilă a acesteia, determinată în urma aplicării prevederilor alin. (1) - (7), se majorează cu câte 5% pentru fiecare 50 metri pătraţi sau fracţiune din aceştia. Analizând această prevedere legală se poate constata că aceasta constituie o normă juridică de trimitere, în sensul că legiuitorul stabileşte clar altgoritmul de calcul a valorii impozabile a unei clădiri utilizate ca locuinţă, respectiv se aplică întocmai etapele menţionate în art. 251 alin. 1-7 Cod Fiscal.

Art. 251 alin. 1-7 Cod Fiscal stabileşte faptul că 1) În cazul persoanelor fizice, impozitul pe clădiri se calculează prin aplicarea cotei de impozitare de 0,1% la valoarea impozabilă a clădirii.(2) În cazul unei clădiri care are pereţii exteriori din materiale diferite, pentru stabilirea valorii impozabile a clădirii se identifică în tabelul prevăzut la alin. (3) valoarea impozabilă cea mai mare corespunzătoare tipului clădirii respective.(3) Valoarea impozabilă a clădirii, exprimată în lei, se determină prin înmulţirea suprafeţei construite desfăşurate a acesteia, exprimate în metri pătraţi, cu valoarea impozabilă corespunzătoare, exprimată în lei/mp, din tabelul următor:.............(4) Suprafaţa construită desfăşurată a unei clădiri se determină prin însumarea suprafeţelor secţiunilor tuturor nivelurilor clădirii, inclusiv ale balcoanelor, logiilor sau ale celor situate la subsol, exceptând suprafeţele podurilor care nu sunt utilizate ca locuinţă şi suprafeţele scărilor şi teraselor neacoperite. (5) Valoarea impozabilă a clădirii se ajustează în funcţie de rangul localităţii şi zona în care este amplasată clădirea, prin înmulţirea valorii determinate conform alin. (3) cu coeficientul de corecţie corespunzător, prevăzut în tabelul următor:....... 6) În cazul unui apartament amplasat într-un bloc cu mai mult de 3 niveluri şi 8 apartamente, coeficientul de corecţie prevăzut la alin. (5) se reduce cu 0,10. (7) Valoarea impozabilă a clădirii, determinată în urma aplicării prevederilor alin. (1) - (6), se reduce în funcţie de anul terminării acesteia, după cum urmează: a) cu 20%, pentru clădirea care are o vechime de peste 50 de ani la data de 1 ianuarie a anului fiscal de referinţă; b) cu 10%, pentru clădirea care are o vechime cuprinsă între 30 de ani şi 50 de ani inclusiv, la data de 1 ianuarie a anului fiscal de referinţă. Ori, din simpla lecturare a textului aliniatului 4 din art. 251 Cod Fiscal, se poate constata faptul că în calculul suprafeţei construite desfăşurate a unei clădiri se includ în mod obligatoriu şi suprafeţele situate la subsol, fiind excluse de la impozitare  ope legis doar suprafeţele podurilor care nu sunt utilizate ca locuinţă şi suprafeţele scărilor şi teraselor neacoperite. Textul art. 251 alin. 8 Cod Fiscal menţionează global că majorarea impozitului se aplică clădirii utilizate ca locuinţă, şi nu doar incintelor din clădire efectiv utilizate cu scop de locuire. În speţă, prin aplicarea dispoziţiilor art. 32 lit. a din HG. nr. 44/2004 privind Normele Metodologice de aplicare a Codului Fiscal  (În categoria clădirilor supuse impozitului pe clădiri datorat de persoanele fizice se cuprind: a) construcţiile utilizate ca locuinţă, respectiv unităţile construite formate din una sau mai multe camere de locuit, indiferent unde sunt situate, la acelaşi nivel sau la niveluri diferite, inclusiv la subsol sau la mezanin, prevăzute, după caz, cu dependinţe şi/sau alte spaţii de deservire), în calculul suprafeţei construită desfăşurată a clădirii utilizate ca locuinţă se includ şi alte spaţii de deservire  în măsura în care au aceeaşi adresă cu clădirea utilizată ca locuinţă.