IMPOZITAREA REMORCILOR, SEMIREMORCILOR ŞI RULOTELOR CONFORM LEGISLAŢIEI FISCALE

Orice persoană care are în proprietate un mijloc de transport care trebuie înmatriculat/înregistrat în România datorează un impozit anual pentru mijlocul de transport, care se plăteşte la bugetul local al unităţii administrativ-teritoriale unde persoana îşi are domiciliul, sediul sau punctul de lucru, după caz.

Taxa asupra mijloacelor de transport se calculează în funcţie de tipul mijlocului de transport (art. 263 alin. 1 Cod Fiscal).

Conform prevederilor art. 263 alin. 5, 6 şi 8 Cod Fiscal (5) În cazul unei combinații de autovehicule, un autovehicul articulat sau tren rutier, de transport de marfă cu masa totală maximă autorizată egală sau mai mare de 12 tone, impozitul pe mijloacele de transport este egal cu suma corespunzătoare prevăzută în tabelul următor:................ (6) În cazul unei remorci, al unei semiremorci sau rulote care nu face parte dintr-o combinaţie de autovehicule prevăzută la alin. (5), taxa asupra mijlocului de transport este egală cu suma corespunzătoare din tabelul următor.......... (8) În înţelesul prezentului articol, capacitatea cilindrică sau masa totală maximă autorizată a unui mijloc de transport se stabileşte prin cartea de identitate a mijlocului de transport, prin factura de achiziţie sau un alt document similar.

Din analiza celor două aliniate ale art. 263 alin. 5 şi 6 Cod Fiscal, rezultă indubitabil faptul că legiuitorul a instituit în cazul unei remorci, semiremorci sau rulote un sistem de impozitare bivalent şi limitativ. Astfel, în cazul unei remorci, semiremorci sau rulote care nu face parte dintr-o combinaţie de autovehicule prevăzută la alin. 5 al art. 263 Cod Fiscal, impozitarea se face obligatoriu prin aplicarea dispoziţiilor alin. 6 din art. 263, iar în cazul în care remorca, semiremorca sau rulota face parte dintr-o combinaţie de autovehicule, impozitarea se face prin aplicarea alin. 5 din art. 263.

Însă legiuitorul, în aplicarea acestui altgoritm de calcul a impozitului, dă dovadă de o inconsecvenţă juridică. Astfel, prin HG. nr. 44/2004 privind Normele Metodologice de aplicare a Codului Fiscal, legiuitorul aduce o serie de precizări, care puse în practică, determină inaplicabilitatea dispoziţiilor art. 263 alin. 5 Cod Fiscal. Pct. 113, 114 şi 115 din HG. nr. 44/2004 instituie regula că Pentru remorci, semiremorci şi rulote impozitul anual este stabilit în sumă fixă în lei/an, în mod diferenţiat, în funcţie de masa totală maximă autorizată a acestora. Impozitul pe mijloacele de transport se datorează pentru fiecare mijloc de transport cu tracţiune mecanică, precum şi pentru fiecare remorcă, semiremorcă şi rulotă care are carte de identitate a vehiculelor distinctă, chiar dacă circulă în combinaţie. (2) În cazul combinaţiilor de autovehicule, un autovehicul articulat sau tren rutier, de transport marfă cu masa totală maximă autorizată egală sau mai mare de 12 tone, omologate ca atare prin cartea de identitate a vehiculului, impozitul datorat este cel prevăzut la art. 263 alin. (5) din Codul fiscal.

115. Impozitul pe mijloacele de transport se stabileşte pentru fiecare mijloc de transport cu tracţiune mecanică, precum şi pentru fiecare remorcă, semiremorcă şi rulotă care are cartea de identitate a vehiculelor, chiar dacă acestea circulă în combinaţie.

Faţă de cele de mai sus, prevederile art. 263 alin. 5 din Legea nr. 571/2003 privind Codul Fiscal, sunt aplicabile numai în situaţia în care combinaţiile de autovehicule (un autovehicul articulat sau tren rutier) de transport marfă cu masa totală maximă autorizată egală sau mai mare de 12 tone, sunt omologate ca atare prin cartea de identitate a vehiculului. Cele două coordonate interpretative ale acestui text legal se referă la situaţia în care remorca, semiremorca sau rulota deţine carte de identitate proprie, distinctă de cartea de identitate a mijlocului de transport cu care circulă în combinaţie, caz în care impozitul se calculează conform pct. 113, adică în funcţie de  masa totală autorizată a acestora.

Per a contrario, doar în situaţia în care remorca, semiremorca sau rulota nu deţine carte de identitate distinctă de cea a combinaţiei, impozitul pentru aceasta se datorează potrivit pct. 114 ( respectiv art. 263 alin. 5 Cod Fiscal). Doar o astfel de interpretare poate izvorâ din economia celor trei texte legale incidente în speţă, pct. 113, 114 şi 115 din HG. nr. 44/2004.

Ori, ceea ce omite legiuitorul prin instituirea altgoritmului de impozitare a combinaţiilor de autovehicule din alin. 5 al art. 263, este faptul că entitatea cu atribuţii la nivel naţional cu privire la omologarea mijloacelor de transport ( Registrul Auto Român), omologhează în practică fiecare mijloc de transport în parte, iar pentru fiecare vehicul omologat eliberează o carte de identitate proprie (CIV).

Motivul pentru care R.A.R acţionează în acestă modalitate este cât se poate de simplu: Directiva 2007/46/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din data de 05.09.2007 de stabilire a unui cadru pentru omologarea autovehiculelor şi remorcile, precum şi a sistemelor, componentelor şi unităţilor tehnice separate destinate vehiculelor respective, nu prevede omologarea combinaţiilor de vehicule ( a se vedea în acest sens dispoziţiile art. 2 alin. 1, art. 3 pct. 11, 12, 13 din actul comunitar). Neputând fi omologate, impozitarea acestora nu este posibilă ca şi combinaţie, ci doar pentru fiecare mijloc de transport în parte, care are carte de identitate proprie. Ori, cum în orice situaţie, o remorcă, semiremorcă sau rulotă, conform Directivei 2007/46/CE, are obligatoriu o carte de identitate proprie, acestea se vor impozita potrivit altgoritmului de calcul menţionat de alin. 6 al art. 263 şi nu de alin. 5 al art. 263 Cod Fiscal.  

Fiecare vehicul care are date de identificare proprii, din punct de vedere fiscal, constituie un obiect impozabil. (art. 107 alin. 2 HG. nr. 44/2004).