Veniturile din chiriile instituţiilor publice locale. Creanţe bugetare sau chirografare. Legea 85/2006
În practica judiciară aferentă litigiilor guvernate de Legea nr. 85/2006 nu există un consens cu privire la natura juridică a chiriilor încasate de unităţile administrativ-teritoriale în baza contractelor de locaţiune încheiate cu terţe persoane juridice, în sensul dacă aceste creanţe sunt creanţe bugetare sau sunt creanţe chirografare. Astfel, o parte a jurisprudenţei şi a practicienilor în insolvenţă consideră că aceste creanţe sunt creanţe comerciale, deci implicit contractuale, şi prin urmare, ar constitui o creanţă chirografară supusă înscrierii conform rangului prevăzut de art. 123 alin. 7 din Legea nr. 85/2006, coroborat cu art. 3 pct. 13.
Contrar acestor argumente, consider că răspunsul la această cvasi-dilemă se regăseşte din interpretarea coroborată a dispoziţiilor Legii nr. 85/2006 privind procedura insolvenţei şi a Legii nr. 273/2006 privind finanţele publice locale. Astfel potrivit art. 3 din Legea nr. 85/2006 pct. 13 şi art. 123 alin. 7 . creditorii chirografari sunt creditorii debitorului care nu au constituite garantii fata de patrimoniul debitorului si care nu au privilegii insotite de drepturi de retentie, ale caror creante sunt curente la data deschiderii procedurii, precum si creante noi, aferente activitatilor curente in perioada de observatie…….. . creanţele reprezentând credite bancare, cu cheltuielile şi doâanzile aferente, cele rezultate din livrări de produse, prestări de servicii sau alte lucrări, precum şi din chirii..
Pe de altă parte, prevederile art. 3 pct. 11 din Legea nr. 85/2006 definesc în mod imperativ categoria creanţelor bugetare ca fiind acele creanţe care constau din impozite, taxe, contribuţii, amenzi şi alte venituri bugetare, precum şi accesoriile acestora. Suma datorată de o persoană juridică aflată în procedura de insolvenţă cu titlu de chirie pentru un spaţiu închiriat de la o unitate administrativ-teritorială, are natura juridică a unui venit bugetar, şi nu poate fi catalogată drept o creanţă chirografară. Din economia textului art. 3 pct. 11 rezultă indubitabil faptul că legiuitorul nu a înţeles să limiteze sfera creanţelor bugetare la subcategoria creanţelor fiscale (impozite, taxe), ci dimpotrivă include în această sferă şi amenzi, şi alte venituri bugetare ( în speţă chiria datorată în baza unui contract de locaţiune încheiat cu o unitate administrativ-teritorială).
Mai mult de atât, din simpla lecturare a dispoziţiilor art. 5 alin. 1 lit. a (Veniturile bugetare locale se constituie din:a) venituri proprii, formate din: impozite, taxe, contribuţii, alte vărsăminte, alte venituri şi cote defalcate din impozitul pe venit) coroborat cu art. 28 alin. 3 (Sumele încasate din concesionarea sau din închirierea unor bunuri aparţinând domeniului public sau privat al unităţilor administrativ-teritoriale constituie venituri ale bugetelor locale) din Legea nr. 273/2006 privind finanţele publice locale, rezultă fără niciun dubiu faptul că sumele reprezentând chirii datorate de debitori în baza unui contract de închiriere încheiat cu privire la un bun imobil proprietate a unei unităţi administrativ-teritoriale, reprezintă venituri bugetare, şi nu creanţe chirografare. Pe aceeaşi linie de argumentare legiuitorul stabileşte în Anexa 1 la Legea nr. 273/2006 – intitulată sugestiv – Lista impozitelor, taxelor şi a altor venituri ale bugetelor locale, la capitolul I, lit.A pct. 5. c faptul că veniturile din concesiuni şi închirieri constituie venituri bugetare.
Dacă aceste creanţe nu ar fi creanţe bugetare, ci ar fi chirografare, ne punem întrebarea legitimă: cum se poate justifica prevederea art. 125 alin. 2 lit. a din OG. nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală : (2) La cererea temeinic justificată a debitorilor, persoane fizice sau juridice, creditorii bugetari locali, prin autorităţile administraţiei publice locale care administrează aceste bugete, pot acorda, pentru obligaţiile bugetare restante pe care le administrează, următoarele înlesniri la plată: a) eşalonări la plata impozitelor, taxelor, chiriilor, redevenţelor, contribuţiilor şi a altor obligaţii la bugetul local;. Răspunsul este lesne de dat: legiuitorul cataloghează aceste creanţe ca fiind bugetare şi nu chirografare.
Ori, consider că nu există niciun fundament legal pentru includerea pe tabelul de creanţe a acestor sume în categoria creanţelor chirografare, în condiţiile în care aceste creanţe au indubitabil natura juridică a unui venit bugetar, care ope legis presupune înscrierea în tabelul de creanţe cu rangul de prioritate prevăzut de art. 123 pct. 4 din Legea nr. 85/2006 coroborat cu art. 3 pct.11.
Comentarii
Trimiteți un comentariu