SUSPENDAREA EXECUTĂRII SILITE A CREANȚELOR FISCALE REZULTATE DIN AMENZI CONTRAVENȚIONALE

Potrivit  prevederilor art. 148 alin. 2 din Codul de procedură  fiscală:

 (2) Executarea silită se suspendă:

a) când suspendarea a fost dispusă de instanţă sau de creditor, în condiţiile legii;

b) la data comunicării aprobării înlesnirii la plată, în condiţiile legii;

c) în cazul prevăzut la art. 156 ( după primirea procesului/verbal de sechestru, debitorul poate solicita organului de executare, în termen de 15 zile de la comunicare, să îi aprobe ca plata integrală a creanțelor fiscale să se facă din veniturile bunului imobil urmărit sau din alte venituri ale sale pe cel mult 6 luni. De la data aprobării cererii debitorului, executarea silită începută asupra bunului imobil se suspendă);

 d) pe o perioadă de cel mult 6 luni, în cazuri excepţionale, şi doar o singură dată pentru acelaşi debitor, prin hotărâre a Guvernului;

d) în alte cazuri prevăzute de lege.

(2^1) Executarea silită se suspendă şi în cazul în care, ulterior începerii executării silite, se depune o cerere derestituire/rambursare, iar cuantumul sumei solicitate este egal cu sau mai mare decât creanţa fiscală pentru care s-a început executarea silită. În acest caz, executarea silită se suspendă la data depunerii cererii. (2^2) Pe perioada suspendării executării silite, actele de executare efectuate anterior, precum și orice alte măsuri de executare, inclusiv cele de indisponibilizare a bunurilor, veniturilor ori sumelor din conturile bancare, rămân în ființă. (2^3) Suspendarea executării silite prin poprire bancară are ca efect încetarea indisponibilizării sumelor viitoare provenite din încasările zilnice în conturile în lei și în valută, începând cu data și ora comunicării către instituțiile de credit a adresei de suspendare a executării silite prin poprire. (6) În cazul în care popririle înfiinţate de organul de executare generează imposibilitatea debitorului de a-şi continua activitatea economică, cu consecinţe sociale deosebite, creditorul fiscal poate dispune, la cererea debitorului şi ţinând seama de motivele invocate de acesta, fie suspendarea temporară totală, fie suspendarea temporară parţială a executării silite prin poprire. Suspendarea se poate dispune pentru o perioadă de cel mult 6 luni de la data comunicării către bancă sau alt terţ poprit a suspendării popririi de către organul fiscal. (7) Odată cu cererea de suspendare prevăzută la alin. (6) debitorul va indica bunurile libere de orice sarcini, oferite în vederea sechestrării, sau alte garanţii prevăzute de lege, la nivelul sumei pentru care s-a început executarea silită. (8) Dispoziţiile alin. (7) nu se aplică în cazul în care valoarea bunurilor deja sechestrate de creditorul fiscal acoperă valoarea creanţei pentru care s-a început executarea silită prin poprire.

Desigur ar fi fost interesant și logic ca legiuitor să nu limiteze aplicabilitatea cazului de suspendare a executării silite prin poprire de la art. 148 alin. 6 Cod de procedură fiscală doar la debitorii persoane juridice, deoarece din maniera de redactare a textului, respectiv prezența sintagmei imposibilitatea a a-și continua activitatea economică, o aplicare prin analogie în cazul unei persoane fizice, este exclusă. De altfel, din lecturarea pct. 143.3 și 143.4 din Normele Metodologice de aplicare a Codului de procedură fiscală, derivă intenția legiuitorului de aplicare a acestui text doar pentru debitorii persoane juridice.

Dreptul comun în materie de sancțiuni contravenționale, respectiv OG. nr. 2/2001, statuează în art. 31 alin. 1 și art. 32 alin. 2 faptul că împotriva procesului-verbal de constatare a contravenției și de aplicare a sancțiunii se poate face plângere în termen de 15 zile de la data înmânării sau comunicarii acestuia, iar plângerea suspendă executarea. Prin urmare  raportat la dispozițiile art. 148 alin. 2 lit. d organul de executare silită este obligat să emită decizie de suspendare a procedurii de executare silită, fiind în prezența unui caz de suspendare ope legis. Însă art. 37 din OG. 2/2001 menționează expres faptul că procesul-verbal neatacat în termenul prevăzut la art. 31, precum și hotărârea judecătorească irevocabilă prin care s-a soluționat plângerea constituie titlu executoriu, fără vreo altă formalitate. Ori, în practică s-a pus în discuție incidența instituției suspendării executării silite în situația în care există o hotărâre judecătorească irevocabilă prin care a fost menținut în ființă procesul verbal de constatare a contravenției, iar împotriva acestei hotărâri se formulează cerere de revizuire. Răspunsul la această speță este destul de simplu, raportat la prevederile legale incidente din Codul de procedură civilă și Codul de procedură fiscală. Astfel, art. 325 din Codul de procedură civilă prevede faptul că instanța poate suspenda executarea silită a hotărârii a cărei revizuire se cere, sub condiția dării unei cauțiuni. Ori, în aceste condiții, simpla introducere a unei cereri de revizuire nu poate conduce la suspendarea executării silite, raportat la prevederile art. 148 Cod de procedură fiscală, în absența unei încheierii a instanței prin care să se dispună în baza art. 403 alin. 1 Cod de procedură civilă  pe cale judiciară suspendarea procedurii de executare silită ( art. 148 alin. 2 lit. A Cod de procedură fiscală). Situația este identică în cazul formulării unei contestații în anulare împotriva hotărârii judecătorească irevocabilă prin care a fost menținut în ființă procesul verbal de constatare a contravenției, deoarece art. 319 indice 1 din Codul de procedură civilă prevede expres faptul că instanța poate suspenda executarea hotărârii a cărei anulare se cere, sub condiția depunerii unei cauțiuni. Prin urmare în ambele cazuri suspendarea executării silite este una de natură judiciară, dispusă de instanța de judecată, și nu una ope legis, cum este cazul suspendării executării prevăzut de art. 32 alin. 2 din OG. 2/2001.

O particularitate a suspendării executării creanțelor fiscale provenite din amenzi contravenționale este aceea a inadmisibilității suspendării provizorii a executării silite până la soluționarea cererii de suspendare, instituție juridică prevăzută de art. 403 alin. 4 din Codul de procedură civilă (În cazuri urgente, dacă s-a plătit cauţiunea, preşedintele instanţei poate dispune, prin încheiere şi fără citarea părţilor, suspendarea provizorie a executării până la soluţionarea cererii de suspendare de către instanţă. Încheierea nu este supusă niciunei căi de atac. Cauţiunea care trebuie depusă este în cuantum de 10% din valoarea obiectului cererii sau de 500 lei pentru cererile neevaluabile în bani. Cauţiunea depusă este deductibilă din cauţiunea stabilită de instanţă, dacă este cazul), deoarece acest aspect rezultă fără dubiu din coroborarea  dispozițiilor art. 39 din OG. Nr. 2/2001 ((3) Executarea se face în condițiile prevăzute de dispozițiile legale privind executarea silită a creanțelor fiscale. (4) Împotriva actelor de executare se poate face contestație la executare, în condițiile legii.) și art. 172 alin. 2 Cod de procedură fiscală (Dispoziţiile privind suspendarea provizorie a executării silite prin ordonanţă preşedinţială prevăzute de art. 403 alin. (4) din Codul de procedură civilă nu sunt aplicabile).