Taxa pentru serviciile de reclamă şi publicitate şi taxa pentru afişaj în scop de reclamă

Potrivit prevederilor art. 270 din Legea nr.571/2003 privind Codul Fiscal, orice persoană, care beneficiază de servicii de reclamă şi publicitate în România în baza unui contract sau a unui alt fel de înţelegere încheiată cu altă persoană, datorează plata taxei pentru serviciile de reclamă şi publicitate, cu excepţia serviciilor de reclamă şi publicitate realizate prin mijloacele de informare în masă scrise şi audiovizuale. Prin urmare debitorul obligației de plată a taxei este beneficiarul serviciilor de reclamă și publicitate, însă plata acestei taxe, aidoma taxei hoteliere, se colectează și se virează de către prestatorul serviciilor, ca urmare a plății efectuate acestuia de  beneficiar.

 Publicitatea realizată prin mijloace de informare în masă scrise şi audiovizuale, în sensul dreptului fiscal, corespunde activităţilor agenţilor de publicitate potrivit Clasificării activităţilor din economia naţională - CAEN, cu modificările ulterioare, respectiv publicitatea realizată prin ziare şi alte tipărituri, precum şi prin radio, televiziune şi Internet.

Taxa pentru servicii de reclamă şi publicitate, se plăteşte lunar de către prestatorul serviciului de reclamă şi publicitate, pe toată durata desfăşurării contractului, până la data de 10 a lunii următoare celei în care a intrat în vigoare contractul de prestări de servicii de reclamă şi publicitate, la bugetul local al unităţii administrativ-teritoriale în raza căreia persoana prestează serviciile de reclamă şi publicitate. Metodologia de calcul a acestei sarcini fiscale cu caracter local constă în aplicarea cotei taxei de 1% - 3% stabilite de autoritatea deliberativă a unității administrativ-teritoriale respective la valoarea serviciilor de reclamă şi publicitate. Valoarea serviciilor de reclamă şi publicitate cuprinde orice plată obţinută sau care urmează a fi obţinută pentru serviciile de reclamă şi publicitate, cu excepţia taxei pe valoarea adăugată.

Prin plată în sensul art. 270 alin. 5 Cod Fiscal se poate înțelege atât plata directă prin emiterea de către prestatorul serviciului de reclamă şi publicitate a unei facturi cu inserarea valorii serviciilor de reclamă și publicitate, cât și plata indirectă, respectiv prin compensarea unor creanțe reciproce și exigibile ale beneficiarului serviciilor de reclamă față de prestator, sau invers. În ipoteza în care serviciile de reclamă şi publicitate în România se prestează în baza unui contract sau a unui alt fel de înţelegere cu titlu gratuit, orice persoană, care beneficiază de servicii de reclamă şi publicitate, nu datorează plata taxei prevăzută de art. 270 din Codul Fiscal.
Taxa pentru serviciile de reclamă şi publicitate şi taxa pentru afişaj în scop de reclamă şi publicitate nu se aplică instituţiilor publice, cu excepţia cazurilor când acestea fac reclamă unor activităţi economice.

Taxa pentru serviciile de reclamă şi publicitate nu trebuie confundată cu taxa pentru afişaj în scop de reclamă şi publicitate reglementată de prevederile art. 271 din Legea nr.571/2003 privind Codul Fiscal. Astfel orice persoană care utilizează un panou, afișaj sau o structură de afișaj pentru reclamă și publicitate, cu excepția celei care intră sub incidența art. 270, datorează plata taxei anuale către bugetul local al comunei, al orașului sau al municipiului, după caz, în raza căreia/căruia este amplasat panoul, afișajul sau structura de afișaj respectivă. La nivelul municipiului București, această taxă revine bugetului local al sectorului în raza căruia este amplasat panoul, afișajul sau structura de afișaj respectivă.

Din analizarea gramaticală a acestui text, rezultă că taxa pentru afişaj în scop de reclamă şi publicitate este datorată doar de către persoana care utilizează un panou, afișaj sau o structură de afișaj pentru reclamă și publicitate pentru realizarea reclamei la propria sa activitate, și nu și în cazul în care persoana utilizează un panou, afișaj sau o structură de afișaj pentru reclamă și publicitate pentru realizarea reclamei la activitatea unui terț în baza unui contract de publicitate sau  a unui alt fel de înţelegere încheiată cu respectivul terț. În acest ultim caz suntem în prezența taxei pentru servicii de reclamă şi publicitate prevăzută de art. 270 din Codul Fiscal.

 În cazul în care panoul, afişajul sau structura de afişaj este închiriată unei alte persoane, utilizatorul final va datora taxa în condiţiile art. 270 sau art. 271 din Codul fiscal, după caz. Astfel, dacă proprietarul panoului îl închiriază unei alte persoane pentru ca aceasta din urmă să își realizeze reclama la activitatea sa, această persoană fiind utilizator final, datorează plata taxei pentru afişaj în scop de reclamă şi publicitate prevăzută de art.  271 din Codul Fiscal. Însă dacă persoana care închiriază de la proprietarul panoului folosința acestuia, utilizează panoul pentru a presta reclamă unui terț în temeiul unui contract de publicitate, calitatea de utilizator final o va avea terțul beneficiar al serviciilor de reclamă, care va datora implicit plata taxei pentru serviciile de reclamă şi publicitate, în condițiile impuse de prevederile art. 270 din Codul Fiscal.

Această soluție se poate lesne argumenta prin urmărirea elementului impozabil stabilit de legiuitorul fiscal în cazul ambelor taxe prevăzute de art. 270 și art. 271 Cod Fiscal, respectiv utilizatorul final este totdeauna beneficiarul reclamei/publicității.

Valoarea taxei pentru afişaj în scop de reclamă şi publicitate se calculează anual, prin înmulţirea numărului de metri pătraţi sau a fracţiunii de metru pătrat a suprafeţei afişajului pentru reclamă sau publicitate cu suma stabilită de consiliul local, astfel:

a) în cazul unui afişaj situat în locul în care persoana derulează o activitate economică, suma este între 0 şi 28 lei; 

b) în cazul oricărui alt panou, afişaj sau structură de afişaj pentru reclamă şi publicitate, suma este între 0 şi 20 lei 

Taxa pentru afişaj în scop de reclamă şi publicitate se recalculează pentru a reflecta numărul de luni sau fracţiunea din lună dintr-un an calendaristic în care se afişează în scop de reclamă şi publicitate. Taxa pentru afișajul în scop de reclamă și publicitate se plătește anual, în două rate egale, până la datele de 31 martie și 30 septembrie inclusiv. Taxa pentru afișajul în scop de reclamă și publicitate, datorată aceluiași buget local de către contribuabili, persoane fizice și juridice, de până la 50 lei inclusiv, se plătește integral până la primul termen de plată.  Consiliile locale pot impune persoanelor care datorează taxa pentru afişaj în scop de reclamă şi publicitate să depună o declaraţie anuală la compartimentul de specialitate al autorităţii administraţiei publice locale.

Taxa pentru afişaj în scop de reclamă şi publicitate, nu se aplică unei persoane care închiriază panoul, afişajul sau structura de afişaj unei alte persoane, în acest caz taxa prevăzută la art. 270 din Codul Fiscal fiind plătită de această ultimă persoană.

Taxa pentru afişaj în scop de reclamă şi publicitate nu se datorează pentru afişele, panourile sau alte mijloace de reclamă şi publicitate amplasate în interiorul clădirilor.

Taxa pentru afişaj în scop de reclamă şi publicitate nu se aplică pentru panourile de identificare a instalaţiilor energetice, marcaje de avertizare sau marcaje de circulaţie, precum şi alte informaţii de utilitate publică şi educaţionale. Conform prevederilor art. 17 alin. 3 din Legea nr.266/2008 a farmaciei,  afişarea emblemei şi a firmei farmaciei comunitare este scutită de plata oricărei taxe, deci implicit și a taxei pentru afişaj în scop de reclamă şi publicitate.

Nu se datorează taxa pentru folosirea mijloacelor de reclamă şi publicitate pentru afişajul efectuat pe mijloacele de transport care nu sunt destinate, prin construcţia lor, realizării de reclamă şi publicitate.

Amplasarea afişelor şi reclamelor publicitare se va realiza pe baza autorizaţiei eliberate de autorităţile administraţiei publice.Sunt interzise executarea şi montarea firmelor şi reclamelor fără obţinerea în prealabil a autorizaţiei de construire eliberate în conformitate cu prevederile  Legii nr. 50/1991, republicată, privind autorizarea executării lucrărilor de construcţii, cu modificările şi completările ulterioare.