Decizia ÎCCJ nr.67/2026 și restituirea impozitului pe clădire achitat de către unitățile sanitare private

Conform Deciziei ÎCCJ nr. 67/2026 pronunțată în dezlegarea unei chestiuni de drept, în interpretarea dispoziţiilor art. 456 alin. (1) lit. h) din Legea nr. 227/2015 privind Codul fiscal, cu modificările şi completările ulterioare, astfel cum a fost modificat prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 168/2022 privind unele măsuri fiscal-bugetare, prorogarea unor termene, precum şi pentru modificarea şi completarea unor acte normative, cu modificările şi completările ulterioare, şi până la intrarea în vigoare a Legii nr. 239/2025 privind stabilirea unor măsuri de redresare şi eficientizare a resurselor publice şi pentru modificarea şi completarea unor acte normative, cu modificările şi completările ulterioare, noţiunea de „activitate economică” din cuprinsul sintagmei „cu excepţia încăperilor folosite pentru activităţi economice” nu se referă la toate activităţile prestate de unităţile sanitare private, ci vizează alte activităţi decât furnizarea de servicii medicale către populaţie.

Conform prevederilor art. art. 456 alin. (1) lit. h) din Legea nr. 227/2015 privind Codul fiscal, cu modificările şi completările ulterioare, astfel cum a fost modificat prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 168/2022 privind unele măsuri fiscal-bugetare, prorogarea unor termene, precum şi pentru modificarea şi completarea unor acte normative, cu modificările şi completările ulterioare, şi până la intrarea în vigoare a Legii nr. 239/2025 privind stabilirea unor măsuri de redresare şi eficientizare a resurselor publice şi pentru modificarea şi completarea unor acte normative, „Nu se datorează impozit/taxă pe clădiri pentru: (…) h) clădirile unităţilor sanitare publice şi private, cu excepţia încăperilor folosite pentru activităţi economice, precum şi pentru clădirile în care funcţionează cabinete de medicină de familie, potrivit legii, cu excepţia încăperilor folosite pentru altă activitate decât cea de medicină de familie.”. 

Înalta Curte de Casație și Justiție a stabilit prin Decizia nr. 67/2026 că, în perioada 9 decembrie 2022 - 31 decembrie 2025, noțiunea de „activități economice” din art. 456 alin. (1) lit. h) Cod fiscal, înforma introdusă prin OUG nr. 168/2022, nu include furnizarea de servicii medicale către populație de către unitățile sanitare private; prin urmare, spațiile în care clinicile și spitalele private desfășurau actul medical nu puteau fi considerate, numai pentru acest motiv, încăperi folosite pentru „activități economice” în sensul excepției din text. 

Pentru a putea beneficia de scutirea prevăzută de prevederile art. 456 alin. 1 lit. h) din Legea nr. 227/2015 privind Codul fiscal pentru perioada fiscală 09.12.2022 – 31.12.2025, în conformitate cu dispozițiile imperative ale art. 487¹ din Legea nr. 227/2015 privind Codul fiscal (în forma în vigoare până la 31.12.2025), contribuabilii unități sanitare private aveau obligația legală de a depune cererea de scutire însoțită de către documente justificative la organul fiscal local până cel târziu la data de 31 martie a anului fiscal 2023, 2024 sau 2025. Art. 487¹ din Legea nr. 227/2015 privind Codul fiscal (în forma în vigoare până la 31.12.2025) prevedea faptul că "Scutirile sau reducerile de la plata impozitului/taxei pe clădiri, a impozitului/taxei pe teren, a impozitului pe mijloacele de transport prevăzute la art. 456, 464 și 469 se aplică, începând cu data de 1 ianuarie a anului fiscal, persoanelor care dețin documente justificative emise până la data de 31 decembrie a anului fiscal anterior și care sunt depuse la compartimentele de specialitate ale autorităților publice locale, până la data de 31 martie, inclusiv". 

În condiții în care prin Decizia ÎCCJ nr. 67/2026 nu s-a dispus restituirea impozitelor pe clădire achitate în perioada 2023-2025, ci doar a interpretat art 456 alin.1 lit h Cod fiscal, in sensul ca nu se putea respinge o cerere de scutire depusă de o unitate sanitară privată pe motiv ca activitatea ei ar fi una economică, Decizia ÎCCJ poate fi invocată în relația cu organul fiscal local doar în situația contestațiilor fiscale nesoluționate sau a litigiilor nesoluționate privind decizii de impunere emise în perioada 2023-2025 la data publicării în Monitorul Oficial a hotărării instanței supreme

Ori, dacă unitatea sanitară privată nu a contestat, în termenul legal de 45 de zile de la comunicare deciziile de impunere anuale emise de către organul fiscal local, conform art. 268 Cod procedură fiscala și nici nu a depus la organul fiscal local în termenul legal de decădere prevăzut de art. 487¹ din Legea nr. 227/2015 privind Codul fiscal (în forma în vigoare până la 31.12.2025), respectiv până la data de 31 martie a aniilor fiscali 2023 – 2025, vreo cerere de scutire de la plata impozitului pe clădire, întemeiată pe prevederile art. 456 alin. 1 lit. h) din Legea nr. 227/2015 privind Codul fiscal (în forma în vigoare până la 31.12.2025), nu există actualmente cadru legal pentru acordarea retroactivă a scutirii de la plata impozitului pe clădire. 

Drept consecință, impozitul pe clădire achitat de către o unitate sanitară privată în perioada 2023-2025 în temeiul unor decizii de impunere emise de către organul fiscal local și necontestate în termenul legal pe calea contestației fiscale, nu reprezintă o plată nedatorată, potrivit art. 168 Cod procedură fiscală și nu este supus restituirii în virtutea Deciziei ÎCCJ nr. 67/2026.