SCUTIREA VETERANILOR DE RĂZBOI DE LA PLATA TAXEI PE TERENUL ÎNCHIRIAT DE LA STAT

Potrivit dispoziţiilor art.  256 din Codul Fiscal  „(3) Pentru terenurile proprietate publică sau privată a statului ori a unităţilor administrativ-teritoriale, concesionate, închiriate, date în administrare ori în folosinţă, se stabileşte taxa pe teren care reprezintă sarcina fiscală a concesionarilor, locatarilor, titularilor dreptului de administrare sau de folosinţă, după caz, în condiţii similare impozitului pe teren”,  iar conform pct. 73 din Normele metodologice de aplicare a Codului Fiscal: Contribuabilii prevăzuţi la alin. (2) vor anexa la declaraţia fiscală, în fotocopie semnată pentru conformitate cu originalul, actul privind concesionarea,închirierea, darea în administrare sau în folosinţă a clădirii respective. În situaţia în care în act nu sunt înscrise suprafaţa terenului, categoria de folosinţă şi suprafaţa construită la sol a cladirilor, acolo unde sunt amplasate cladiri, la act se anexează ,în mod obligatoriu, un certificat emis de către persoana juridică care a transmis aceste date, prin care se confirmă realitatea menţiunilor respective”

Impozitul/taxa pe teren pentru terenurile proprietate publică sau privată a statului, concesionate, închiriate, date în administrare sau în folosinţă, se datorează conform prevederilor Legii nr.494/2004 privind aprobarea O.G. nr.83/2004 pentru modificarea şi completarea Legii nr.571/2003 privind Codul fiscal, cu începere de la 01.01.2005. Potrivit art. IV al O.G. nr.83/2004 “Prezenta ordonanta intra în vigoare la data de 1 ianuarie 2005”.  Prin  Legea nr. 343/2006 de modificare a Codului fiscal a fost modificată doar denumirea sarcinii fiscale prevăzută de art. 256 alin. 3 din Codul Fiscal, din impozit pe teren în taxă pe teren, nu şi momentul juridic din care a început aplicabilitatea textului legal, şi anume 01.01.2005.

În conformitate cu prevederile art. 16 lit. e din Legea nr. 44/1994 privind veteranii de război , veteranii şi văduvele veteranilor de război sunt scutiţi de la plata tuturor taxelor şi impozitelor locale. Acest text legal a fost introdus în Legea nr. 571/02003 privind Codul Fiscal, în  art. 284 alin. 7 indice 2,  prin Legea nr. 24/2010. De aici şi discuţiile cu privire la momentul de la care este incidentă această scutire cu privire la taxa pe teren.

 Într-o opinie se subliniează faptul că această scutire operează încă din cursul anul 2007 când a fost modificat textul art. 16 lit. e din Legea nr. 44/1994, neavând nicio importanţă juridică faptul că doar în cursul anului 2010, această scutire a fost inserată şi în textul Legii nr. 571/2003 privind Codul Fiscal.

Cu privire la acest aspect consider  că interpretarea  prevederilor fiscale în cauză trebuie raportată la dispoziţiile interpretative conţinute de art. 1 din Legea nr. 571/2003 privind Codul Fiscal şi de art. 15 din Constituţia României. Art. 1 din Legea nr. 571/2003 prevede expres faptul că ” (1) Prezentul cod stabileşte cadrul legal pentru impozitele şi taxele prevãzute la art. 2, care constituie venituri la bugetul de stat şi bugetele locale, precizeazã contribuabilii care trebuie sã plãteascã aceste impozite şi taxe, precum şi modul de calcul şi de platã al acestora. Prezentul cod cuprinde procedura de modificare a acestor impozite şi taxe. De asemenea, autorizeazã Ministerul Finanţelor Publice sã elaboreze norme metodologice, instrucţiuni şi ordine în aplicarea prezentului cod şi a convenţiilor de evitare a dublei impuneri.(2) Cadrul legal de administrare a impozitelor şi taxelor reglementate de prezentul cod este stabilit prin legislaţia privind procedurile fiscale.(3) În materie fiscalã, dispoziţiile prezentului cod prevaleazã asupra oricãror prevederi din alte acte normative, în caz de conflict între acestea aplicându-se dispoziţiile Codului fiscal”, iar art. 15 din Constituţia României menţionează că “Legea dispune numai pentru viitor, cu excepţia legii penale sau contravenţionale mai favorabile. ” Scutirea prevăzută de art. 16 lit. e din Legea nr. 44/1994 era în contradicţie cu prevederile art. 284 alin. 1 lit. a şi alin. 3 din Legea nr. 571/2003, în forma anterioră intrării în vigoare a Legii nr. 24/2010. În aceste condiţii, deşi exista beneficial scutirii  menţionate de legea specială, aceasta în concurs cu art. 284 din Legea nr. 571/2003 nu avea aplicabilitate, în conformitate cu aliniatul 3 al art. 1 din Legea nr. 571/2003, neputând prevala asupra Codului Fiscal.
Prin Legea nr. 24/2010 publicată în Monitorul Oficial nr. 143/04.03.2010, intrată în vigoare la data de 07.03.2010, a fost introdus în conţinutul art. 284 din Codul Fiscal, aliniatul 7 indice 2 în forma identică cu textul art. 16 lit. e din Legea nr. 44/1994,  „scutirea de la plata impozitelor şi taxelor locale, precum şi de la plata impozitului corespunzãtor pentru terenurile arabile, fâneţe şi pãduri, în suprafaţã de pânã la 5 ha, se aplicã pentru veteranii de rãzboi, vãduvele de rãzboi şi vãduvele veteranilor de rãzboi care nu s-au recãsãtorit”. Intenţia legiuitorului este cât se poate de clară, în sensul că prin introducerea aliniatului 7 indice 2 în textul art. 284 din Legea nr. 571/2003, se poate da eficienţă juridică scutirii menţionate încă din anul 2007 în textul art. 16 lit. e din Legea nr. 44/1994, fără a se încălca dispoziţiile art. 1 alin. 3 din Codul Fiscal.
O altă interpretare a textului legal nu poate fi primită, în condiţiile în care dacă mergem pe linia de argumentare a celor care susţin contrariul, scutirea de la plata impozitelor şi taxelor locale era deja menţionată de art. 16 lit. e din Legea nr. 44/1994, deci nu exista raţiunea pentru inserarea ei şi în Codul Fiscal. Ori raţiunea este aceea expusă mai sus, de evitare a interdicţiei menţionate de art. 1 alin. 3 din Legea nr. 571/2003.  

Prin urmare, scutirea de la plata taxei pe teren este operaţională doar începând cu intrarea în vigoare a Legii nr. 24/2010.