Munca în folosul comunităţii - povară a bugetelor locale

Prezentul demers se doreşte a fi o argumentare pertinentă privitoare la oportunitatea completării de către legiuitor a prevederilor art. 9 din OG. Nr.2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, în sensul scutirii unităţilor administrativ-teritoriale de la plata cheltuielilor judiciare constând în onorariu curatorului special desemnat de către instanţele de judecată pentru reprezentarea intereselor contravenienţilor insolvabili în cadrul litigiilor având ca obiect reexaminarea sancţiunii amenzii contravenţionale. 

Astfel, prin OG. nr. 17/26.08.2014 publicată în Monitorul Oficial al României nr. 629/27.08.2014, a fost modificat aliniatul 3 al art. 9 din OG. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, în sensul trecerii competenţei de sesizare a instanţei cu o cerere de înlocuire a amenzii cu sancţiunea obligării contravenientului la prestarea unei activităţi în folosul comunităţii în cazul în care contravenientul persoană fizică nu a achitat amenda în termen de 30 de zile de la rămânerea definitivă a sancţiunii şi nu există posibilitatea executării silite, din sarcina organului constatator al contravenţiei în sarcina compartimentelor de specialitate ale unităţilor administrativ-teritoriale cu atribuţii în domeniul executării silite a creanţelor fiscale cuvenite bugetelor locale. 

Conform prevederilor art. 9 alin. 3  din OG. nr. 2/2001 În cazul în care contravenientul persoană fizică nu a achitat amenda în termen de 30 de zile de la rămânerea definitivă a sancţiunii şi nu există posibilitatea executării silite, organul de specialitate al unităţii administrativ-teritoriale prevăzut la art. 39 alin. (2) lit. a) în a cărui rază teritorială domiciliază contravenientul va sesiza instanţa judecătorească în a cărei circumscripţie domiciliază acesta, în vederea înlocuirii amenzii cu sancţiunea obligării contravenientului la prestarea unei activităţi în folosul comunităţii, ţinându-se seama de partea din amendă care a fost achitată., iar potrivit dispoziţiilor art. 39 din acelaşi act normativ (1) Punerea în executare a sancţiunii amenzii contravenţionale se face astfel:

 a) de către organul din care face parte agentul constatator, ori de câte ori nu se exercită calea de atac împotriva procesului-verbal de constatare a contravenţiei în termenul prevăzut de lege; b) de către instanţa judecătorească, în celelalte cazuri. 

(2) În vederea executării amenzii, organele prevăzute la alin. (1) vor comunica din oficiu procesul-verbal de constatare a contravenţiei şi de aplicare a sancţiunii, neatacat cu plângere în termenul legal, în termen de 30 de zile de la data expirării acestui termen, ori, după caz, dispozitivul hotărârii judecătoreşti irevocabile prin care s-a soluţionat plângerea, în termen de 30 de zile de la data la care hotărârea a devenit irevocabilă, astfel:

 a) pentru sumele care se fac venit integral la bugetele locale, organelor de specialitate ale unităţilor administrativ-teritoriale în a căror rază teritorială domiciliază contravenientul persoană fizică sau, după caz, îşi are domiciliul fiscal contravenientul persoană juridică;

 b) pentru sumele care se fac venit integral la bugetul de stat, organelor de specialitate ale unităţilor subordonate Ministerului Finanţelor Publice - Agenţia Naţională de Administrare Fiscală, în a căror rază teritorială îşi are domiciliul fiscal contravenientul persoană juridică. (3) Executarea se face în condiţiile prevăzute de dispoziţiile legale privind executarea silită a creanţelor fiscale.

În practica judiciară, în majoritatea litigiilor în care compartimentele de specialitate a unităţilor administrativ-teritoriale au sesizat instanţele de judecată în temeiul prevederilor art. 9 alin. 3 din OG. nr. 2/2001 cu o cerere de înlocuire a amenzii cu sancţiunea obligării contravenientului la prestarea unei activităţi în folosul comunităţii în cazul în care contravenientul persoană fizică nu a achitat amenda în termen de 30 de zile de la rămânerea definitivă a sancţiunii şi nu există posibilitatea executării silite, contravenientul fiind insolvabil şi fără un domiciliu stabil, acesta nu poate fi citat decât prin publicitate conform prevederilor art. 58 alin. 3 şi 4, art.  167 Cod de procedură fiscală şi art. 48, art. 49 din OUG nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru, iar pentru reprezentarea intereselor acestuia instanţa desemnează un curator special, a cărui onorariu este pus în sarcina unităţilor administrativ-teritoriale sub sancţiunea suspendării judecării procesului.  

Potrivit prevederilor art. 58 Cod de procedură civilă    (1) În caz de urgenţă, dacă persoana fizică lipsită de capacitatea de exerciţiu a drepturilor civile nu are reprezentant legal, instanţa, la cererea părţii interesate, va numi un curator special, care să o reprezinte până la numirea reprezentantului legal, potrivit legii. De asemenea, instanţa va numi un curator special în caz de conflict de interese între reprezentantul legal şi cel reprezentat sau când o persoană juridică ori o entitate dintre cele prevăzute la art. 56 alin. (2), chemată să stea în judecată, nu are reprezentant.  (2) Dispoziţiile alin. (1) se aplică în mod corespunzător şi persoanelor cu capacitate de exerciţiu restrânsă. (3) Numirea acestor curatori se va face de instanţa care judecă procesul, dintre avocaţii anume desemnaţi în acest scop de barou pentru fiecare instanţă judecătorească. Curatorul special are toate drepturile şi obligaţiile prevăzute de lege pentru reprezentantul legal. (4) Remunerarea provizorie a curatorului astfel numit se fixează de instanţă, prin încheiere, stabilindu-se totodată şi modalitatea de plată……, conform art. 167 Cod de procedură civilă (1) Când reclamantul învederează, motivat, că, deşi a făcut tot ce i-a stat în putinţă, nu a reuşit să afle domiciliul pârâtului sau un alt loc unde ar putea fi citat potrivit legii, instanţa va putea încuviinţa citarea acestuia prin publicitate. (2) Citarea prin publicitate se face afişându-se citaţia la uşa instanţei, pe portalul instanţei de judecată competente şi la ultimul domiciliu cunoscut al celui citat. În cazurile în care apreciază că este necesar, instanţa va dispune şi publicarea citaţiei în Monitorul Oficial al României sau într-un ziar central de largă răspândire.(3) Odată cu încuviinţarea citării prin publicitate, instanţa va numi un curator dintre avocaţii baroului, potrivit art. 58, care va fi citat la dezbateri pentru reprezentarea intereselor pârâtului…………………………………, iar potrivit art. 48 şi 49 din OUG nr. 80/2013 (1) Avansarea remuneraţiei curatorului special numit de instanţă în condiţiile art. 58 şi 167 din Codul de procedură civilă este în sarcina persoanei ale cărei interese sunt ocrotite prin numirea curatorului.(2) Instanţa poate stabili, prin încheierea prevăzută de art. 58 alin. (4) din Codul de procedură civilă, ca avansarea remuneraţiei curatorului să se facă de cealaltă parte, când o asemenea măsură este în interesul continuării procesului. (3) Sumele avansate cu titlu de remuneraţie a curatorului special se includ în cheltuielile de judecată şi vor fi puse în sarcina părţii care pierde procesul. (1) În mod excepţional, în cazuri urgente, care nu suferă amânare şi dacă nici nu sunt îndeplinite condiţiile pentru a proceda potrivit alin. (2), instanţa va încuviinţa avansarea remuneraţiei cuvenite curatorului special din bugetul statului. Sumele avansate din bugetul statului cu titlu de remuneraţie pentru curatorul special constituie cheltuieli judiciare şi vor fi puse în sarcina părţii care pierde procesul. (2) Obligaţia de plată a cheltuielilor judiciare către stat constituie creanţă fiscală. Dispozitivul hotărârii, cuprinzând obligaţia de plată către stat a sumelor avansate din bugetul statului, constituie titlu executoriu şi se comunică de îndată organelor competente..(3) Dacă partea ocrotită prin numirea curatorului a pierdut procesul şi este lipsită de venituri sau face parte dintr-o categorie pentru care legea prevede acordarea asistenţei juridice gratuite, sumele avansate din bugetul statului rămân în sarcina acestuia.

Raportat la această stare de fapt, în opinia noastră s-ar impune scutirea unităţilor administrativ-teritoriale de la plata cheltuielilor judiciare constând în onorariu curatorului special desemnat de către instanţele de judecată pentru reprezentarea intereselor contravenienţilor insolvabili în cadrul litigiilor având ca obiect reexaminarea sancţiunii amenzii contravenţionale, pe de o parte deoarece executarea silită a amenzilor contravenţionale, inclusiv prin forma de transformare a amenzii în muncă în folosul comunităţii, este asimilată de legiuitor cu executarea silită a creanţelor fiscale, caz în care art. 229 din OG. nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, aflat în vigoare, statuează expres faptul că Organele fiscale sunt scutite de taxe, tarife, comisioane sau cauţiuni pentru cererile, acţiunile şi orice alte măsuri pe care le îndeplinesc în vederea administrării creanţelor fiscale, cu excepţia celor privind comunicarea actului administrativ fiscal. 

Pe de altă parte scutirea s-ar impune deoarece în ipoteza în care aceste sume de bani se avansează de la bugetul local pentru achitarea onorariului curatorului special,  acestea s-ar putea recupera de la contravenient doar cu titlu de cheltuieli de judecată conform art. 48 alin. 3 din OUG. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru, însă în condiţiile în care contravenientul este insolvabil (din moment ce nu a reuşit să achite nici amenda contravenţională şi nici nu au fost identificate surse impozabile pentru a fi executat silit), şansele de recuperare a acestor sume sunt practic inexistente, fapt care atrage o împovărare nejustificată a bugetelor locale, împovărare contrară principiului autonomiei financiare a unităţilor administrativ-teritoriale consacrat de art. 9 şi 10 din Legea nr. 215/2001 a administraţiei publice locale ( În cadrul politicii economice naţionale, comunele, oraşele, municipiile şi judeţele au dreptul la resurse financiare proprii, pe care autorităţile administraţiei publice locale le stabilesc, le administrează şi le utilizează pentru îndeplinirea competenţelor şi atribuţiilor ce le revin, în condiţiile legii. Resursele financiare de care dispun autorităţile administraţiei publice locale trebuie să fie corelate cu competenţele şi cu atribuţiile prevăzute de lege. Autorităţile administraţiei publice locale administrează sau, după caz, dispun de resursele financiare, precum şi de bunurile proprietate publică sau privată ale comunelor, oraşelor, municipiilor şi judeţelor, în conformitate cu principiul autonomiei locale.)