Declararea/înregistrarea eronată spre impozitare a mijloacelor de transport. Obligația achitării majorărilor de întârziere

Legea nr. 207/2015 privind Codul de procedură fiscală definește în cuprinsul art. 1 pct. 26 majorarea de întârziere ca fiind - obligația fiscală accesorie reprezentând echivalentul prejudiciului creat titularului creanței fiscale principale, precum și sancțiunea, ca urmare a neachitării la scadență, de către debitor, a obligațiilor fiscale principale.

Prin urmare existența majorării de întârziere este condiționată de conduita culpabilă a contribuabilului în cadrul raporturilor de drept fiscal și încălcarea de către acesta din culpă a obligaților fiscale de declarare a bunurilor impozabile și de achitare a impozitelor stabilite de organul fiscal prin decizia de impunere.

În practică contribuabilii care dobândesc în proprietate mijloace de transport au obligația de a depune la organul fiscal declarații fiscale (model-tipizat) în care completează datele de identificare a bunurilor impozabile supuse înregistrării, anexând în mod obligatoriu în copie certificată cartea de identitate a mijlocului de transport în funcție de care se stabilește categoria mijlocului de transport și impozitul aferent acestei categorii, datorat de către contribuabil.

Desigur că art. 102 alin. 3 din Legea nr. 207/2015 privind Codul de procedură fiscală instituie în sarcina contribuabilul obligația de a completa declarația fiscală înscriind corect, complet și cu bună-credință informațiile prevăzute de formular, corespunzătoare situației sale fiscale.

Problema care se pune este aceea a situației în care contribuabilul completează declarația fiscală pentru înregistrarea unui mijloc de transport cu date eronate, care nu corespund realității informațiilor din cartea de identitate a mijlocului de transport, cartea de identitate pe care o anexează declarației fiscale, fapt care generează un impozit mai mic decât cel real datorat, respectiv dacă contribuabilul datorează majorări de întârziere pentru diferențele de impozit neachitat la termenele legale raportat la cuantumului real al impozitului stabilit ulterior de către organul fiscal retroactiv în cursul unei proceduri de inspecție fiscală ?

Răspunsul la această dilemă rezidă din însăși dispozițiile exprese ale art. 102 alin. 1 și 2 ((1) Declarația fiscală se întocmește prin completarea unui formular pus la dispoziție gratuit de organul fiscal. 2)În declarația de impunere contribuabilul/plătitorul trebuie să calculeze cuantumul obligației fiscale, dacă acest lucru este prevăzut de lege.), art. 95 alin. 1 ((1) Decizia de impunere se emite de organul fiscal competent.), art. 21 alin. 1 și ((1) Dacă legea nu prevede altfel, dreptul de creanță fiscală și obligația fiscală corelativă se nasc în momentul în care, potrivit legii, se constituie baza de impozitare care le generează sau în momentul la care contribuabilul/plătitorul este îndreptățit, potrivit legii, să ceară restituirea.(2) Potrivit alin. (1), se naște dreptul organului fiscal de a stabili și a determina obligația fiscală datorată sau dreptul contribuabilului/plătitorului de a solicita restituirea) din Legea nr. 207/2015 privind Codul fiscal, și art. 470 alin. 1 și 9 ((1) Impozitul pe mijloacele de transport se calculează în funcție de tipul mijlocului de transport, conform celor prevăzute în prezentul capitol..În înțelesul prezentului articol, capacitatea cilindrică sau masa totală maximă autorizată a unui mijloc de transport se stabilește prin cartea de identitate a mijlocului de transport, prin factura de achiziție sau un alt document similar) din Legea nr. 227/2015 privind Codul fiscal.

Mai mult de atât pct. 115 din HG. nr. 1/2016 pentru aprobarea Normelor Metodologice de aplicare a Legii nr. 227/2015 menționează expres faptul că Stabilirea, constatarea, controlul, urmărirea și încasarea impozitului pe mijloacele de transport se efectuează de către organele fiscale locale în a căror rază de competență se află domiciliul, sediul sau punctul de lucru al contribuabilului.

În aceste condiții, din moment ce, în cuprinsul cărții de identitate a mijlocului de transport depusă de către contribuabil în anexa declarației fiscale, era menționată categoria mijlocului de transport, indiferent de modalitatea de completare a declarației fiscale, organul fiscal avea obligația legală proprie de a verifica categoria menționată în declarații fiscale, de a încadra corect mijlocul de transport și de a stabili cuantumul corect al impozitului datorat de către contribuabil.

Având în vedere faptul că Legea nr. 227/2015 privind Codul fiscal nu prevede faptul că impozitul asupra unui mijloc de transport este calculat de către contribuabil prin declarația fiscală, per a contrario celor prevăzute de art.102 alin. 2 din Legea nr. 207/2015 privind Codul de procedură fiscală, rezultă că nu există un raport de cauzalitate între stabilirea cu întârziere a cuantumului corect al impozitului și modul în care contribuabilul a completat declarațiile fiscale, ci această întârziere a fost cauzată de încălcarea de către organul fiscal a obligației proprii de stabilire a cuantumului obligațiilor fiscale. (Autoritățile administrației publice locale și organele speciale ale acestora, după caz, sunt responsabile pentru stabilirea, controlul și colectarea impozitelor și taxelor locale, precum și a amenzilor și penalizărilor aferente – art. 490 Legea 227/2015 privind Codul fiscal.).

În condițiile în care plata cu întârziere a impozitului este imputabilă organului fiscal, raportat la dispozițiile art. 1 pct. 26 din Legea nr. 207/2015 privind Codul de procedură fiscală, nu se poate pune în sarcina contribuabilului nicio obligație de reparare a vreunui prejudiciu și implicit nu se poate aplica vreo sancțiune sub forma calculului majorărilor de întârziere.