Impozitul auto în cazul contractului de leasing financiar (Legea 227/2015)

Conform prevederilor art. 468 alin. (1)-(3) din Legea nr. 227/2015 privind Codul fiscal, regula generală în materia impozitului asupra mijloacelor de transport este aceea că orice persoană care are în proprietate un mijloc de transport datorează un impozit anual pentru mijlocul de transport pe perioada cât mijlocul de transport este înmatriculat sau înregistrat în România, la bugetul local al unității administrativ-teritoriale unde persoana își are domiciliul, sediul sau punctul de lucru, după caz.

Prin urmare pentru a exista obligația de plată a impozitului în acest caz mijlocul de transport trebuie, la data de 31 decembrie a anului fiscal anterior anului fiscal de referință, să fie pe de o parte în proprietatea unei persoane fizice sau juridice și pe de altă parte să fie înmatriculat sau înregistrat în România. De exemplu un mijloc de transport deținut în proprietate la data de 31 decembrie 2020 dar care la aceeași dată nu este înmatriculat/înregistrat în România, nu constituie un bun impozabil, conform art. 468 alin. 2 Cod fiscal.

Prin excepție de la această regulă, prevederile art. 468 alin. 4 din Legea nr. 227/2015 privind Codul fiscal și art. 94 lit. b) din HG. nr. 1/2016 privind aprobarea Normelor metodologice de aplicare a Codului fiscal, stabilesc că în cazul unui mijloc de transport care face obiectul unui contract de leasing financiar, pe întreaga durată a acestuia, impozitul pe mijlocul de transport se datorează de locatar, în cazul în care mijlocul de transport face obiectul unui contract de leasing, la data de 31 decembrie a anului fiscal anterior.

De remarcat este faptul că în cazul contractului de leasing financiar, legiuitorul nu mai condiționează existența obligației de plată a impozitului de înmatricularea mijlocului de transport în România la data de 31 decembrie a anului fiscal anterior, ci doar de existența contractului de leasing financiar la respectiva dată. De altfel, art. 14 alin. 2 din OG. nr. 51/1997 privind operațiunile de leasing și societățile de leasing prevăd că locatorul/finanțatorul nu răspunde dacă bunul care face obiectul contractului de leasing nu este livrat sau este livrat necorespunzător locatarului/utilizatorului de către furnizor.

Această concluzie este întărită și de prevederile art. 471 alin. 6  lit. a) Cod fiscal și art. 135 alin. 1 din HG. nr. 1/2016 care prevăd că în cazul unui mijloc de transport care face obiectul unui contract de leasing financiar, impozitul pe mijloacele de transport se datorează de locatar începând cu data de 1 ianuarie a anului următor încheierii contractului de leasing financiar, până la sfârșitul anului în cursul căruia încetează contractul de leasing financiar.

De exemplu în cazului încheierii unui contract de leasing financiar la data de 8 decembrie 2020 cu privire la un mijloc de transport a cărei înmatriculare în România  se produce doar la data de 1 februarie 2021,  locatarul (utilizatorul) datorează impozit pentru mijlocul de transport și pentru anul 2021, deoarece art.471 alin.6 Cod fiscal și art. 94 lit. b) din HG. nr. 1/2016 prevăd că în cazul unui contract de leasing financiar impozitul se datorează  începând cu 1 ianuarie a anului următor încheierii contractului, în cazul în care mijlocul de transport face obiectul unui contract de leasing, la data de 31 decembrie a anului fiscal anterior (în speță contractul este încheiat din 8 decembrie 2020), fără a condiționa impozitul de înmatriculare (cum este la impozitul pe proprietate). Singura varianta de optimizare fiscală a locatarului pentru cazul acestor contracte de leasing în care data încheierii lor și data predării/înmatriculării  mijlocului de transport  sunt în ani fiscali diferiți, ar fi dacă în contractul de leasing financiar  s-ar prevede ca întrarea în vigoare a actului se face la data predării autovehiculului sau la data înmatriculării în România.

Art. 7 pct. 7 din Legea nr. 227/2015 privind Codul fiscal, definește contractul de leasing financiar ca orice contract de leasing care îndeplinește cel puțin una dintre următoarele condiții:

a) riscurile și beneficiile dreptului de proprietate asupra bunului care face obiectul leasingului sunt transferate utilizatorului la momentul la care contractul de leasing produce efecte;
b) contractul de leasing prevede expres transferul dreptului de proprietate asupra bunului ce face obiectul leasingului către utilizator la momentul expirării contractului;
c) utilizatorul are opțiunea de a cumpăra bunul la momentul expirării contractului, iar valoarea reziduală exprimată în procente este mai mică sau egală cu diferența dintre durata normală de funcționare maximă și durata contractului de leasing, raportată la durata normală de funcționare maximă, exprimată în procente;
d) perioada de leasing depășește 80% din durata normală de funcționare maximă a bunului care face obiectul leasingului; în înțelesul acestei definiții, perioada de leasing include orice perioadă pentru care contractul de leasing poate fi prelungit;
e) valoarea totală a ratelor de leasing, mai puțin cheltuielile accesorii, este mai mare sau egală cu valoarea de intrare a bunului.

Locatarul/utilizatorul are obligația depunerii declarației fiscale la organul fiscal local în a cărui rază de competență se înregistrează mijlocul de transport, în termen de 30 de zile de la data procesului-verbal de predare-primire a bunului sau a altor documente similare care atestă intrarea bunului în posesia locatarului, însoțit de o copie a contractului de leasing care atestă identitatea locatarului, persoană fizică sau juridică.

La încetarea contractului de leasing financiar la termenul scadent în contract, locatarul care optează pentru achiziționarea vehiculului are obligația depunerii la organul fiscal competent a documentelor aferente transferului proprietății, respectiv dovada plății facturii valorii reziduale și o dovadă a achitării tuturor eventualelor debite restante emisă de locator. Anualitatea impozitării ia în considerare data facturii reziduale și a documentelor care dovedesc transferul proprietății. Valoare reziduală reprezintă valoarea la care, după achitarea de către utilizator a tuturor ratelor de leasing prevăzute în contract, precum şi a tuturor celorlalte sume datorate conform contractului, se face transferul dreptului de proprietate asupra bunului către locatar/utilizator şi este stabilită de părţile contractante (art. 2 lit. c din OG. nr. 51/1997)

La încetarea contractului de leasing, atât locatarul, cât și locatorul au obligația depunerii declarației fiscale la consiliul local competent, în termen de 30 de zile de la data încheierii procesului-verbal de predare-primire a bunului sau a altor documente similare care atestă intrarea bunului în posesia locatorului, însoțită de o copie a acestor documente.

În cazul în care contractele de leasing financiar ce au ca obiect mijloace de transport încetează, ca urmare a rezilierii din vina locatarului, acesta solicită radierea autovehiculelor din rolul fiscal deschis pe numele său și transmite locatorului o copie a certificatului de atestare fiscală. Certificatul de atestare fiscală se eliberează pe baza datelor cuprinse în evidența creanțelor fiscale a organului fiscal local și cuprinde obligațiile fiscale restante și, după caz, obligațiile fiscale scadente până în prima zi a lunii următoare depunerii cererii, precum și alte creanțe bugetare individualizate în titluri executorii emise potrivit legii și existente în evidența organului fiscal local în vederea recuperării. În termen de 30 de zile, locatorul depune declarația fiscală la autoritatea fiscală prevăzută de lege.

Impozitul pe mijlocul de transport se plătește anual, în două rate egale, până la datele de 31 martie și 30 septembrie inclusiv.

Pentru plata cu anticipație a impozitului pe mijlocul de transport, datorat pentru întregul an de către contribuabili, până la data de 31 martie a anului respectiv inclusiv, se acordă o bonificație de până la 10% inclusiv, stabilită prin hotărâre a consiliului local. La nivelul municipiului București, această atribuție revine Consiliului General al Municipiului București.

Impozitul anual pe mijlocul de transport, datorat aceluiași buget local de către contribuabili, persoane fizice și juridice, de până la 50 lei inclusiv, se plătește integral până la primul termen de plată. În cazul în care contribuabilul deține în proprietate mai multe mijloace de transport, pentru care impozitul este datorat bugetului local al aceleiași unități administrativ-teritoriale, suma de 50 lei se referă la impozitul pe mijlocul de transport cumulat al acestora.