Situația fiscală a mijloacelor de transport neidentificate în procedura de faliment a persoanelor juridice

 

Conform prevederilor exprese ale art. 468 alin. 1 și 2 din Legea nr. 227/2015 privind Codul fiscal, (1) Orice persoană care are în proprietate un mijloc de transport care trebuie înmatriculat/înregistrat în România datorează un impozit anual pentru mijlocul de transport, cu excepția cazurilor în care în prezentul capitol se prevede altfel. (2) Impozitul pe mijloacele de transport se datorează pe perioada cât mijlocul de transport este înmatriculat sau înregistrat în România.

În practica fiscală a fost identificată tot mai des situația în care, deși în evidența fiscală persoana juridică aflată în procedura de faliment figurează înregistrată  cu mijloace de transport, aceste bunuri nu au fost identificate de către lichidatorul judiciar cu ocazia efectuării inventarului.

Cauza neidentificării este duală, respectiv fie fostul administratorul statutar nu a predat lichidatorului judiciar cu intenție aceste bunuri, fie nu mai deține documente justificative care să ateste cu certitudine data și modalitatrea în care aceste bunuri au fost înstrăinate sau dezmembrate. 

În prima situație, potrivit prevederilor art. 169 alin. 1 lit. a) din Legea nr. 85/2014, se va atrage răspundere personală a fostului administrator statutar pentru creanțele înscrise pe tabelul definitiv consolidat al creditorilor și nerecuperate de creditori în cadrul procedurii de faliment  ((1) La cererea administratorului judiciar sau a lichidatorului judiciar, judecătorul-sindic poate dispune ca o parte sau întregul pasiv al debitorului, persoană juridică, ajuns în stare de insolvență, fără să depășească prejudiciul aflat în legătură de cauzalitate cu fapta respectivă, să fie suportată de membrii organelor de conducere și/sau supraveghere din cadrul societății, precum și de orice alte persoane care au contribuit la starea de insolvență a debitorului, prin una dintre următoarele fapte:a) au folosit bunurile sau creditele persoanei juridice în folosul propriu sau în cel al unei alte persoane;).

În al doua situație, administratorul statutar prezintă lichidatorului judiciar de regulă o declarație pe propria răspundere că societatea nu mai deține mijloacele de transport în patrimoniu, că le-a înstrăinat fără acte, sau că datorită vechimii actelor nu le mai deține în arhivă, situație în care de regulă nu i se atrage răspundere personală, conform art. 169 alin. 1 lit. a) din Legea nr. 85/2014.  

Legea nr. 85/2014 prevede faptul că vor fi puse sub sigilii: magazinele, magaziile, depozitele, birourile, corespondența comercială, arhiva, dispozitivele de stocare și prelucrare a informației, contractele, mărfurile și orice alte bunuri mobile aparținând averii debitorului. inventarul bunurilor debitorului se va face după obținerea relațiilor scrise privind situația bunurilor debitorului. Dacă în urma demersurilor efectuate administratorul judiciar nu identifică niciun bun, inventarul se încheie pe baza comunicărilor scrise transmise de autoritățile relevante.

Dacă averea debitorului poate fi inventariată complet într-o singură zi, lichidatorul judiciar va putea proceda imediat la inventariere, fără a aplica sigiliile. În toate celelalte cazuri se va proceda la inventariere în cel mai scurt timp posibil. Administratorul special va trebui să fie de față și să asiste la inventar, dacă judecătorul-sindic dispune astfel. Dacă administratorul special nu se va prezenta, el nu va putea contesta datele din inventar.

Pe măsura desfășurării inventarierii, lichidatorul judiciar ia în posesie bunurile, devenind depozitarul lor judiciar. Inventarul va trebui să descrie toate bunurile identificate ale debitorului. Actul de inventar va fi semnat de lichidatorul judiciar și de administratorul special, iar dacă acesta nu participă la inventariere, numai de către lichidatorul judiciar.

Art. 174 din Legea nr. 85/2014  stabilește faptul că  În orice stadiu al procedurii prevăzute de prezentul titlu, dacă se constată că nu există bunuri în averea debitorului ori că acestea sunt insuficiente pentru a acoperi cheltuielile administrative și niciun creditor nu se oferă să avanseze sumele corespunzătoare, judecătorul-sindic va audia de urgență creditorii într-o ședință, iar în cazul refuzului exprimat de aceștia de a avansa sumele necesare sau în cazul neprezentării acestora, deși s-a îndeplinit procedura citării prin BPI, va da o sentință de închidere a procedurii, prin care se dispune și radierea debitorului din registrul în care este înmatriculat. 

Situația fiscală a mijloacelor de transport neidentificate în inventarul realizat de către lichidatorul judiciar  în procedura de faliment este clarificată de către art. 124 lit. c) din HG. nr. 1/2016 în sensul că Impozitul pe mijloacele de transport se datorează pentru întregul an fiscal de persoana care deține dreptul de proprietate asupra unui mijloc de transport înmatriculat sau înregistrat în România la data de 31 decembrie a anului fiscal anterior și încetează de a se mai datora începând cu 1 ianuarie a anului fiscal următor în următoarele situații: c) radierea contribuabililor persoane juridice din evidențele fiscale, inclusiv din Registrul prevăzut la pct. 101, ca urmare a pronunțării unei sentințe de închidere a procedurii falimentului;

Prin urmare, dacă la data pronunțării de către judecătorul sindic a sentinței de închidere a procedurii de faliment, sentință în care se statuează cu putere de lucru judecat (art. 431 Cod procedură civilă) faptul că debitorul nu mai deține bunuri în patrimoniu sau acestea nu au fost identificate, deși acesta încă figurează înregistrat pe rolul fiscal cu mijloace de transport, în temeiul prevederilor art. 124 lit. c) din HG. nr. 1/2016, aceste mijloace de transport trebuie radiate cu data  sentinței de închidere a procedurii de faliment  atât din evidența fiscală cât și din Registrul REMTI.