MAJORĂRI DE ÎNTÂRZIERE ÎN CAZUL EŞALONĂRII LA PLATĂ A TAXEI JUDICIARE DE TIMBRU

Taxa judiciară de timbru, stabilită de instanţa de judecată, face parte din categoria cheltuielilor de judecată, care este prevăzută de art. 119 alin. 2 din Codul de procedură fiscală. Pe perioada eşalonării plăţii taxelor judiciare de timbru nu se percep majorări de întârziere deoarece competenţa de soluţionare a cererii de eşalonare la plata taxelor judiciare de timbru este conferită de Legea nr. 146/1997 instanţelor de judecată, iar această competenţă se exercită în regum derogatoriu de la prevederile art. 125 din Codul de procedură fiscală. Cu atât mai mult cu cât din analiza textului art. 125 alin. 2 din Codul de proceură fiscală rezultă faptul că la cererea temeinic justificată a debitorilor, creditorii bugetari locali pot acorda eşalonări la plată, ori instanţa de judecată neavând calitatea de creditor bugetar local nu este ţinută de prevederile referitoare la calculul majorărilor de întârziere în situaţia în care dispune eşalonarea la plată a taxei judiciare de timbru. În plus, art. 123 din Codul de procedură fiscală prevede expres că pe perioada pentru care au fost acordate înlesniri la plată se datorează majorări de întârziere cu excepţia cheltuielilor judiciare, deci implicit a eşalonărilor la plata taxei judiciare de timbru.