Comunicarea actului administrativ fiscal – principii de bază

Regula de bază instituită de prevederile art. 44 din OG. nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală menţionază faptul că actul administrativ fiscal trebuie comunicat contribuabilului căruia îi este destinat,  În situaţia contribuabililor fără domiciliu fiscal în România, care şi-au desemnat împuternicit, precum şi în situaţia numirii unui curator fiscal, actul administrativ fiscal se comunică împuternicitului sau curatorului, după caz.

În cazul creanţelor fiscale administrate de Ministerul Economiei şi Finanţelor prin Agenţia Naţională de Administrare Fiscală, prin domiciliu fiscal se înţelege: a) pentru persoanele fizice, adresa unde îşi au domiciliul, potrivit legii, sau adresa unde locuiesc efectiv, în cazul în care aceasta este diferită de domiciliu; b) pentru persoanele fizice care desfăşoară activităţi economice în mod independent sau exercită profesii libere, sediul activităţii sau locul unde se desfăşoară efectiv activitatea principală; c) pentru persoanele juridice, sediul social sau locul unde se exercită gestiunea administrativă şi conducerea efectivă a afacerilor, în cazul în care acestea nu se realizează la sediul social declarat; d) pentru asocierile şi alte entităţi fără personalitate juridică, sediul acestora sau locul unde se desfăşoară efectiv activitatea principală. Prin adresa unde locuiesc efectiv, se înţelege adresa locuinţei pe care o persoană o foloseşte în mod continuu peste 183 de zile într-un an calendaristic, întreruperile de scurtă durată nefiind luate în considerare. Dacă şederea are un scop exclusiv de vizită, concediu, tratament sau alte scopuri particulare asemănătoare şi nu depăşeşte perioada unui an, nu se consideră adresa unde locuiesc efectiv. În situaţia în care domiciliul fiscal nu se poate stabili potrivit modalităţilor anterioare, domiciliul fiscal este locul în care se află majoritatea activelor. Domiciliul fiscal se înregistrează la organul fiscal în toate cazurile în care acesta este diferit de domiciliul sau de sediul social prin depunerea unei cereri de modificare a domiciliului fiscal, însoţită de acte doveditoare ale informaţiilor cuprinse în aceasta. În cazul celorlalte creanţe fiscale ale bugetului general consolidat, prin domiciliu fiscal se înţelege domiciliul reglementat potrivit dreptului comun sau sediul social înregistrat potrivit legii.

Enumerarea modalităţilor de comunicare a actului administrativ fiscal este limitativă şi etapică, în sensul că organul fiscal este obligat să respecte întocmai ordinea instituită de legiuitor în art. 44 alin. 2, alin.  2 indice 1,  alin. 2 indice 2 şi alin. 3.

Actul administrativ fiscal se comunică prin remiterea acestuia contribuabilului/împuternicitului, dacă se asigură primirea sub semnătură a actului administrativ fiscal sau prin poştă, cu scrisoare recomandată cu confirmare de primire. Astfel,  comunicarea actului administrative fiscal  se face la domiciliul sau reşedinţa celui vizat. Când acesta are o aşezare agricolă, comercială, industriala sau profesională în altă parte, comunicarea se poate face şi la locul acestor aşezări. Înmânarea corespondenţei se va face personal contribuabilului, care va semna confirmarea de primire, agentul însărcinat cu înmânarea certificând identitatea şi semnatura acestuia. Dacă contribuabilul nu se gaseşte la domiciliu fiscal sau dacă, în cazul hotelurilor sau clădirilor compuse din mai multe apartamente, el nu a indicat camera sau apartamentul în care locuieşte, agentul va înmâna corespondenţa, în primul caz unei persoane din familie, sau în lipsă, oricărei alte persoane care locuieşte cu dânsul, sau care, în mod obişnuit, primeşte corespondenţa, iar, în celelalte cazuri, administratorului, portarului, ori celui ce în mod obişnuit îl înlocuieşte; persoana care primeşte corespondenţa va semna adeverinţa de primire, agentul certificându-i identitatea şi semnătura şi încheind proces-verbal despre cele urmate.  Înmânarea corespondenţei nu se poate face unui minor sub 14 ani împliniţi sau unei persoane lipsite de judecată. Puterea de judecată este presupusă până la dovada contrarie.

În situaţia în care nu s-a reuşit comunicarea actului administrative fiscal prin remitere sau prin poştă cu confirmare de primire, acesta poate fi comunicat şi prin alte mijloace cum sunt fax, e-mail sau alte mijloace electronice de transmitere la distanţă, dacă se asigură transmiterea textului actului administrativ fiscal şi confirmarea primirii acestuia şi dacă contribuabilul a solicitat expres acest lucru. Prin urmare utilizarea de către organul fiscal  modalităţii de comunicare prin fax, e-mail etc. treia  este condiţionată de acceptul expres al contribuabilului dar în acest sens organului fiscal. În absenţa acordului expres al contribuabilului, actul administrativ fiscal comunicat prin această modalitate este inopozabil contribuabilului, chiar dacă acesta nu l-a contestat potrivit prevederilor art. 205 şi urm. din OG. nr. 92/2003.

 În cazul în care comunicarea prin modalităţile prevăzute de art. 44 alin. 2 sau alin. 2 indice 1 nu a fost posibilă, aceasta se realizează prin publicitate.  Comunicarea prin publicitate se face prin afişarea, concomitent, la sediul organului fiscal emitent şi pe pagina de internet a Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală, a unui anunţ în care se menţionează că a fost emis actul administrativ fiscal pe numele contribuabilului. În cazul actelor administrative emise de organele fiscale ale administraţiei publice locale, afişarea se face, concomitent, la sediul acestora şi pe pagina de internet a autorităţii administraţiei publice locale respective. În lipsa paginii de internet proprii, publicitatea se face pe pagina de internet a consiliului judeţean. În toate cazurile, actul administrativ fiscal se consideră comunicat în termen de 15 zile de la data afişării anunţului.