OBLIGATIVITATEA PURTĂRII ROBEI ÎN FAŢA INSTANŢEI DE CĂTRE CONSILIERII JURIDICI ANGAJAŢI AI INSTITUŢIILOR PUBLICE

Deşi problematica ce rezidă din lecturarea titlului poate stârni zâmbete, considerăm că aceasta reprezintă un aspect care trebuie analizat prin prisma unor principii elementare de drept. Izvorul acestei pledoarii a fost generat de punctul de vedere al unei instanţă de judecată din Cluj-Napoca, care într-o şedinţă publică a pus în vederea consilierului juridic al unei instituţii publice obligativitatea purtării în faţa instanţei de judecată a robei, element vestimentar cerut de art. 46 alin. 1 din Statutul consilieriilor juridici (După 90 de zile de la publicarea prezentului statut, consilierii juridici sunt obligaţi să poarte robă în faţa tuturor instanţelor judecătoreşti. (2) Caracteristicile robei sunt identice cu cele ce privesc exercitarea profesiei de avocat, diferenţiindu-se prin însemnele proprii ale corpului profesional şi prin combinaţiile culorilor negru cu galben-auriu. (3) Purtarea robei în afara incintei instanţei judecătoreşti este interzisă), adoptat de Congresul Extraordinar al Colegiilor Consilierilor Juridici din România, şi publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 684 din 29 iulie 2004.

În opinia noastră, pentru argumentele care urmează, considerăm că consilierul juridic al unei instituţii publice nu are obligaţia purtării robei în instanţă.

Astfel, vom începe cu observarea faptului că Legea nr. 514/2003 privind organizarea şi exercitarea profesiei de consilier juridic, prevede expres în art. 6 faptul că consilierii juridici au drepturile şi obligaţiile prevăzute de lege potrivit statutului profesional şi reglementărilor legale privind persoana juridică în serviciul căreia se află sau cu care are raporturi de muncă.  Din analiza gramaticală a textului legal  vom observa faptul că de facto şi de jure consilierul juridic  trebuie să respecte obligaţiile  prevăzute de lege ( Legea nr. 514/2003) şi de reglementările legale specifice domeniului de activitate (de exemplu art. 21 alin. 3 şi 4 din Legea nr. 215/2011 a administraţiei publice locale (3) Primarul, respectiv preşedintele consiliului judeţean, poate împuternici o persoană cu studii superioare juridice de lungă durată din cadrul aparatului de specialitate al primarului, respectiv al consiliului judeţean, sau un avocat care să reprezinte interesele unităţii administrativ-teritoriale, precum şi ale autorităţilor administraţiei publice locale respective, în justiţie.(4) Unitatea administrativ-teritorială are dreptul să beneficieze de acoperirea cheltuielilor de judecată stabilite în baza hotărârii instanţei de judecată, inclusiv în situaţia în care reprezentarea în justiţie este asigurată de un consilier juridic din aparatul de specialitate al primarului, respectiv al consiliului judeţean), ori nici Legea nr. 514/2003 şi nicio vreo reglementare legală aplicabilă consilierilor juridici ai instituţiilor publice nu prevede expres obligativitatea purtări robei de către aceştia în instanţă. Consilierii juridici din structurile administraţiei publice judeţene şi locale sunt obligaţi să acorde consultanţă şi asistenţă juridică, la cerere, consiilor comunale şi primăriilor, iar reprezentarea acestora se poate face pe baza delegaţiei emise de primar.

Statutul consilierilor juridici, care prevede în art. 46 alin. 1 această obligaţie, a fost adoptat cu încălcarea prevederilor OG. nr. 26/2006 privind asociaţiile şi fundaţiile, a Legii nr. 202/1998 privind Organizarea Monitorului Oficial al României şi a Constituţiei României. Legea nr. 514/2003 prevede în art. 5 faptul că consilierii juridici pot constitui asociaţii profesionale în scopul apărării şi promovării intereselor profesionale, în condiţiile legii privind asocierea şi constituirea persoanelor juridice, iar în condiţiile art. 5, consilierii juridici se pot asocia în structuri judeţene, pe ramuri sau domenii de activitate, potrvit legii privind asociaţiile şi fundaţiile.

Un alt element de nelegalitate a statutului adoptat în 2004 constă în faptul că acesta a fost publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, fără respectarea dispoziţiilor Legii nr.202/1998 privind organizarea Monitorului Oficial al Romaniei, care prevede, la art.5 lit.n, că „în Partea I se publică următoarele categorii de acte: actele normative adoptate de persoane juridice – altele decât autorităţile publice – care au fost abilitate prin lege să asigure executarea unor legi". Adoptarea unui statut al profesiei de consilier juridic  de către Congresul Extraordinar al Colegiilor Consilierilor juridici din România este lipsită de temei legal deoarece acest Congres Extraordinar  este un organ prevăzut de Legea nr.514/2003, care nu a fost abilitat să asigure punerea în aplicare a acesteia; mai mult, acest Congres extraordinar nu este reglementat nici măcar de statutul adoptat de acest organ.

Art. 108 alin. 2 din Constituţia României stabileşte expres faptul că punerea în executare a unei legi se poate realiza doar printr-o hotărâre de Guvern, ori în speţă Legea nr. 514/2003 nu a fost urmată de adoptarea vreunei hotărâri de Guvern care să o pună în aplicare, ci a fost urmată de adoptarea Statutului profesiei de consilier juridic de către  Congresul Extraordinar al Colegiilor Consilierilor juridici din România, statut neconfirmat de Guvern printr-o hotărâre de Guvern, statut nerecunoscut nici de către Ministerul Justiţiei (a se vedea în acest sens adresa Ministerului Justiţiei, Direcţia elaborarea actelor normative, studii şi documentare nr.10483/17.02.2005 către Federaţia Pro Jure România şi Federaţia asociaţiilor profesionale ale consilierilor juridici).

În aceste condiţii, considerăm că forţa juridică superioară a unei legi, în speţă Legea nr. 514/2003, împiedică de jure completarea textului legal printr-un act juridic cu forţă juridică inferioară legii, în speţă statutul adoptat în anul 2004, în sensul adăugării şi instituirii unor obligaţii neprevăzute de lege. În esenţă, nefiind stabilită prin Legea nr. 514/2003 privind organizarea şi exercitarea profesiei de consilier juridic sau prin reglementăriile specifice organizării instituţiilor publice, obligativitatea purtării robei în faţa instanţei de judecată de către consilierii juridici angajaţi la persoanele juridice de drept public este inexistentă. Singura obligaţie de natură vestimentară existentă în sarcina consilierilor juridici ai instituţiilor publice este aceea statuată de art. 122 alin. 5 Cod de procedură civilă, în sensul de a se înfăţişa în faţa instanţei de judecată într-o ţinută cuviincioasă.