INCIDENŢA SUSPENDĂRII TEMPORARE A ACTIVITĂŢII UNEI PERSOANE JURIDICE ÎN SFERA IMPOZITULUI PE CLĂDIRE ŞI TEREN

De multe ori în practică societăţile comerciale care beneficiază de regimul derogatoriu prevăzut de  prevederile Ordinului nr. 1221/2009 emis de Preşedintele Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală,  susţin faptul că ar fi scutite de la plata impozitului pe clădire şi teren pentru perioada în care societatea se află  în suspendarea temporară de activitate (art. 237 alin. 2 din Legea nr. 31/1990 a societăţilor comerciale).

Contrar acestor argumente, consider că  Ordinul nr. 1221/2009 emis de Preşedintele Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală, nu este aplicabil în procedura de administrare a creanţelor datorate bugetelor locale, ci are aplicabilitate doar în cazul impozitelor, taxelor şi contribuţiilor administrate de Agenţia Naţională de Administare Fiscală, deci cele datorate la bugetul de stat. Astfel, art. 7 din Ordinul 1221/2009 stabileşte clar sfera de aplicabilitate a acestui text legal , în sensul că doar Direcţia generală de proceduri pentru administrarea veniturilor, Direcţia generală de tehnologia informaţiei, Direcţia generală de administrare a marilor contribuabili, precum şi direcţiile generale ale finanţelor publice judeţene şi a municipiului Bucureşti vor aduce la îndeplinire prevederile prezentului ordin. Mai mult de atât, în anexa 1 lit. A pct. 1 al Ordinului nr. 1221/2009, se prevede expres faptul că în caz de inactivitate temporară, organul fiscal competent poate aproba, la cererea contribuabilului, alte termene sau condiţii de depunere a declaraţiilor fiscale pentru impozitele, taxele şi contribuţiile administrate de Agenţia Naţională de Administrare Fiscală, iar printre declaraţiile fiscale supuse regimului de declarare derogatoriu menţionate în anexa nr. 1, lit. C din Ordinul 1221/2009 nu sunt cuprinse declaraţiile fiscale privind clădirile şi terenurile proprietate, şi obligaţiile fiscale aferente impozitelor datorate la bugetul local.

Subiecte ale raportului juridic  fiscal sunt statul, unităţile administrativ-teritoriale sau, după caz, subdiviziunile administrativ-teritoriale ale municipiilor, definite potrivit Legii administraţiei publice locale nr. 215/2001, republicată, cu modificările şii completările ulterioare, contribuabilul, precum şi alte persoane care dobândesc drepturi şi obligaţii în cadrul acestui raport. Unitățile administrativ-teritoriale  sau, după caz, subdiviziunile administrativ-teritoriale  ale municipiilor sunt reprezentate de autorităţile administraţiei publice locale, precum şi de compartimentele de specialitate ale acestora, în limita atribuțiilor delegate de către autorităţiile respective. Agenţia Naţională de Administrare Fiscală şi unităţile subordonate acesteia, precum şi compartimentele de specialitate ale autorităţilor administraţiei publice locale sunt denumite  organe fiscale.

Compartimentele de specialitate ale autorităților administrației publice locale sunt competente pentru administrarea impozitelor, taxelor și altor sume datorate bugetelor locale ale unităților administrativ-teritoriale sau, după caz, ale subdiviziunilor administrativ-teritoriale ale municipiilor. (art. 35 din OG. nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală).

Suspendarea executării silite a creanţelor fiscale datorate la bugetul local pe perioada suspendării temporare de activitate a unei societăţi comerciale nu este un caz prevăzut de art. 148 Cod de procedură fiscală, articol care constituie dreptul comun în materia suspendării executării creanţelor fiscale ( (1) Executarea silită se poate suspenda, întrerupe sau poate înceta în cazurile prevăzute de prezentul cod. (2) Executarea silită se suspendă: a) când suspendarea a fost dispusă de instanţă sau de creditor, în condiţiile legii; b) la data comunicării aprobării înlesnirii la plată, în condiţiile legii; c) în cazul prevăzut la art. 156; d) pe o perioadă de cel mult 6 luni, în cazuri excepţionale, şi doar o singură dată pentru acelaşi debitor, prin hotărâre a Guvernului; e) în alte cazuri prevăzute de lege. (2^1) Executarea silită se suspendă şi în cazul în care, ulterior începerii executării silite, se depune o cerere de restituire/rambursare, iar cuantumul sumei solicitate este egal cu sau mai mare decât creanţa fiscală pentru care s-a început executarea silită. În acest caz, executarea silită se suspendă la data depunerii cererii.).

Din toată economia textelor legale cuprinse în Titlul IX din Legea nr. 571/2003 privind Codul Fiscal şi OG. nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, nu rezultă faptul că o societate comercială aflată în suspendare temporară de activitate, ar fi scutită de la plata impozitelor aferente clădirilor şi terenurilor deţinute în proprietate ( art. 250 alin. 1, art. 257 Cod fiscal), sau nu ar putea face obiectul procedurii de executare silită (OG. nr. 92/2003, art. 145 şi urm). Astfel conform art. 249 şi art. 256 din Legea nr. 571/2003 privind Codul Fiscal,  (1) Orice persoană care are în proprietate o clădire situată în România datorează anual impozit pentru acea clădire, exceptând cazul în care în prezentul titlu se prevede diferit. (2) Impozitul prevăzut la alin. (1), denumit în continuare impozit pe clădiri, precum şi taxa pe clădiri prevăzută la alin. (3) se datorează către bugetul local al comunei, al oraşului sau al municipiului în care este amplasată clădirea. În cazul municipiului Bucureşti, impozitul şi taxa pe clădiri se datorează către bugetul local al sectorului în care este amplasată clădirea.

(1) Orice persoană care are în proprietate teren situat în România datorează pentru acesta un impozit anual, exceptând cazurile în care în prezentul titlu se prevede altfel. (2) Impozitul prevăzut la alin. (1), denumit în continuare impozit pe teren, precum şi taxa pe teren prevăzută la alin. (3) se datorează către bugetul local al comunei, al oraşului sau al municipiului în care este amplasat terenul. În cazul municipiului Bucureşti, impozitul şi taxa pe teren se datorează către bugetul local al sectorului în care este amplasat terenul.

Mai mult de atât legiuitorul instituie în mod expres în cuprinsul art. 253 alin. 8 din Legea nr. 571/2003 privind Codul Fiscal faptul că (8) Impozitul pe clădiri se aplică pentru orice clădire deţinută de o persoană juridică aflată în funcţiune, în rezervă sau în conservare, chiar dacă valoarea sa a fost recuperată integral pe calea amortizării.

Interpretarea reglementărilor fiscale trebuie să respecte voinţa legiuitorului aşa cum este exprimată în lege. Ori scutirile de la plata impozitului pentru clădirile şi terenurile deţinute în proprietate de o societate comercială sunt excepţii de strictă interpretare ale Legii nr. 571/2003 privind Codul Fiscal, ce nu pot fi extinse la alte situaţii de fapt.