Scutirea persoanelor cu handicap de la plata impozitului auto conform prevederilor Legii 193/2015 vs. Codul Fiscal

Legea nr. 448/2006 privind protecția și promovarea drepturilor persoanelor cu handicap prevedea până la data de 13 iulie 2015 în art. 26 lit. c) faptul că persoanele cu handicap grav sau accentuat beneficiază de următoarele facilități fiscale:

c) scutire de la plata taxei asupra autoturismelor, motocicletelor cu atas si mototriciclurilor, adaptate handicapului.

Prin Legea nr. 193/2015, publicată în Monitorul Oficial nr. 518/13.07.2015 a fost modificat art.26 lit. c) al Legii nr. 44/2006, în sensul că “Persoanele cu handicap grav sau accentuat beneficiază de următoarele facilităţi fiscale: c) scutire de la plata taxei asupra autoturismelor, motocicletelor cu ataş şi mototriciclurilor“. Prin urmare legiuitorul a lărgit sfera persoanelor cu handicap care ar putea beneficia de scutire de la la plata impozitului asupra mijloacelor de transport pe care le dețin în proprietate, în sensul că această scutire nu mai este condiționată de felul handicapului și nici de faptul dacă mijlocul de transport este adaptat sau nu acestui handicap.

Parlamentul României, respectiv aleșii noștri, la momentul modificării art. 26 lit. c din Legea nr. 448/2006 prin Legea nr. 193/2015, au omis printr-o gravă neglijență, faptul că în materie fiscală scutirile de la plata impozitelor pot fi stabilite doar în condițiile prevăzute de Legea nr. 571/2003 privind Codul Fiscal.

Potrivit prevederilor art. 261 din Legea nr. 571/2003 privind Codul Fiscal “1) Orice persoană care are în proprietate un mijloc de transport care trebuie înmatriculat/înregistrat în România datorează un impozit anual pentru mijlocul de transport, cu excepția cazurilor în care în prezentul capitol se prevede altfel. (2) Taxa prevăzută la alin. (1), denumită în continuare taxa asupra mijloacelor de transport, se plăteşte la bugetul local al unităţii administrativ-teritoriale unde persoana îşi are domiciliul, sediul sau punctul de lucru, după caz.”.

Potrivit prevederilor pct. 96 și 98 din HG. nr. 44/2004 privind Normele metodologice de aplicare a Codului Fiscal: 96. Contribuabilii care se află în situaţia prevăzută la art. 262 lit. a) din Codul fiscal au obligaţia să prezinte compartimentelor de specialitate ale autorităţilor administraţiei publice locale în a căror rază administrativ-teritorială îşi au domiciliul fotocopia documentului oficial care atestă situaţia respectivă, precum şi documentele care atestă că mijlocul de transport este adaptat handicapului acestora.

98. Scutirea de la plata impozitului pe mijloacele de transport se face începând cu data de întâi a lunii următoare celei în care contribuabilii interesaţi prezintă compartimentelor de specialitate ale administraţiei publice locale documentele prin care atestă situaţiile, prevăzute de lege, pentru care sunt scutiţi.

Se poate lesne observa faptul că potrivit prevederilor art. 26 lit. c din Legea nr. 448/2006, modificat prin Legea nr. 193/2015, “Persoanele cu handicap grav sau accentuat beneficiază de următoarele facilităţi fiscale: c) scutire de la plata taxei asupra autoturismelor, motocicletelor cu ataş şi mototriciclurilor; “, iar pe de altă parte potrivit prevederilor art. 262 lit. a din Legea nr. 571/2003 privind Codul Fiscal “Taxa asupra mijloacelor de transport nu se aplică pentru: a) autoturismele, motocicletele cu ataş şi mototriciclurile care aparţin persoanelor cu handicap locomotor şi care sunt adaptate handicapului acestora;”.

Prin urmare există un conflict juridic între cele două texte legale menționate mai sus, în sensul că pe de o parte din conținutul art. 26 lit. c) din Legea nr. 448/2006 în forma modificată prin Legea nr.193/2015 ar rezulta faptul că scutirea de la plata taxei asupra mijloacelor de transport s-ar aplica tuturor persoanelor încadrate în grad de handicap grav sau accentuat, indiferent de handicapul acestora și indiferent dacă mijlocul de transport este sau nu adaptat handicapului acestora, iar pe de altă parte din conținutul art. 262 lit. a din Legea nr. 571/2003 privind Codul Fiscal reiese indubitabil faptul că scutirea de la plata impozitului asupra mijloacelor de transport se aplică doar persoanelor încadrate în grad de handicap grav sau accentuat locomotor și dacă mijlocul de transport este adaptat acestui handicap.

În materie fiscală art. 1 din Legea nr. 571/2003 privind Codul Fiscal, în vigoare, stabilește expres faptul că „(1)Prezentul cod stabileşte cadrul legal pentru impozitele, taxele şi contribuţiile sociale obligatorii prevăzute la art. 2, care constituie venituri la bugetul de stat, bugetele locale, bugetul asigurărilor sociale de stat, bugetul Fondului naţional unic de asigurări sociale de sănătate, bugetul asigurărilor pentru şomaj şi fondul de garantare pentru plata creanţelor salariale, precizează contribuabilii care au obligaţia să plătească aceste impozite, taxe şi contribuţii sociale, precum şi modul de calcul şi de plată al acestora. Prezentul cod cuprinde procedura de modificare a acestor impozite, taxe şi contribuţii sociale. De asemenea, autorizează Ministerul Finanţelor Publice să elaboreze norme metodologice, instrucţiuni şi ordine în aplicarea prezentului cod şi a convenţiilor de evitare a dublei impuneri. (2)Cadrul legal de administrare a impozitelor şi taxelor reglementate de prezentul cod este stabilit prin legislaţia privind procedurile fiscale. (3) În materie fiscală, dispoziţiile prezentului cod prevalează asupra oricăror prevederi din alte acte normative, în caz de conflict între acestea aplicându-se dispoziţiile Codului fiscal.”.

Ori, din moment ce însăși legiuitorul a stabilit în materie fiscală (art. 1 alin.3 Cod Fiscal), deci implicit în materia scutirilor de la plata impozitului asupra mijloacelor de transport, faptul că prevederile din Legea nr. 571/2003 privind Codul Fiscal prevalează în fața oricăror dispoziții contrare din alte acte normative, rezultă că aplicarea acestor prevederi generale (în speță art. 262 lit. a Cod Fiscal) nu poate fi cenzurată de prevederile speciale contrare existente în art. 26 lit. c din Legea nr. 448/2006 în forma modificată de Legea nr. 193/2015.

Aplicarea scutirii de la plata impozitului asupra mijlocului de transport deținut de o persoană cu handicap grav sau accentuat în condițiile prevăzute de Legea nr. 193/2015 de modificare a Legii nr. 448/2006 poate avea loc doar ulterior modificării de către legiuitor a prevederilor art. 262 lit. a din Legea nr. 571/2003 privind Codul Fiscal în sensul lărgirii sferei persoanelor care pot beneficia de aceată scutire.

Este de principiu că legea generală se aplică în orice materie şi în toate cazurile, mai puţin în acelea în care legiuitorul stabileşte un regim special şi derogatoriu, instituind în anumite materii reglementări speciale, care sunt prioritare faţă de norma de drept comun, ce în astfel de situaţii se aplică numai unde legea specială nu dispune. Caracterul prioritar al normei speciale decurge din însăşi finalitatea adoptării ei, dovedind voinţa legiuitorului de a deroga de la legea de drept comun, prin prevederi de strictă interpretare şi aplicare.

Legea generală poate să modifice sau să înlăture incidenţa legii speciale numai când cuprinde prevederi exprese în acest sens. În speță, legea generală în materie fiscală, respectiv Legea nr. 571/2003 privind Codul Fiscal conține în cuprinsul aliniatului 3 al art. 1 prevederea expresă că o lege specială, care conține prevederi incidente în materia fiscală (în speță Legea nr. 448/2006 în forma modificată prin Legea nr. 193/2015), prevederi care sunt în conflict juridic cu prevederile din Codul Fiscal, nu poate fi aplicată în regim derogatoriu de la norma generală (în speță art. 262 lit. a Cod Fiscal).