Calculul termenului de prescripție în Codul de procedură fiscală

      

Legea nr. 207/2015 privind Codul de procedură fiscală, în vigoare din data de 1 ianuarie 2016, reglementează în cuprinsul său 3 categorii de termene de prescripție, fiecare categorie având specificul său în modalitatea de calculare a termenului, după cum urmează:

1. Termenul de prescripție a dreptului de stabilire a creanțelor fiscale locale (art. 110 Legea nr. 207/2015 privind Codul de procedură fiscală).

           

Dreptul organului fiscal de a stabili creanțe fiscale se prescrie în termen de 5 ani, cu excepția cazului în care legea dispune altfel.

Termenul de prescripție a dreptului de a stabili creanțe fiscale începe să curgă de la data de 1 iulie a anului următor celui pentru care se datorează obligația fiscală, dacă legea nu dispune altfel.

Prin urmare, de exemplu, dreptul  de a stabili impozitul pe clădire pentru anul fiscal 2016 a început să curgă din data de 1 iulie 2017 și se împlinește în data de 1 iulie 2022, dacă data de 1 iulie 2022 este o zi lucrătoare (conform art. 181 alin. 1 pct. 3, alin. 2 din Codul de procedură civilă - când termenul se socotește pe ani, el se împlinește în ziua corespunzătoare din ultimul an.  Când ultima zi a unui termen cade într-o zi nelucrătoare, termenul se prelungește până în prima zi lucrătoare care urmează.

Creanțele fiscale locale se stabilesc prin decizie de impunere emisă de organul fiscal.  Cuantumul creanțelor fiscale se stabilește sub rezerva verificării ulterioare, cu excepția cazului în care stabilirea a avut loc ca urmare a unei inspecții fiscale.

Decizia de impunere sub rezerva verificării ulterioare poate fi desființată sau modificată, din inițiativa organului fiscal ori la solicitarea contribuabilului/plătitorului, pe baza constatărilor organului fiscal competent.

Rezerva verificării ulterioare se anulează numai la împlinirea termenului de prescripție a dreptului de a stabili creanțe fiscale sau ca urmare a inspecției fiscale.

Termenul de prescripție a dreptului de a stabili creanțe fiscale este supus cauzelor de suspendare și de întrerupere menționate de art. 111 din Legea nr. 207/2015 privind Codul de procedură fiscală.

Dacă organul fiscal constată împlinirea termenului de prescripție a dreptului de stabilire a creanței fiscale, procedează la încetarea procedurii de emitere a titlului de creanță fiscală.

2. Termenul de prescripție a dreptului de a cere executarea silită a creanțelor fiscale locale (art. 215  Legea nr. 207/2015 privind Codul de procedură fiscală).

Dreptul organului de executare silită de a cere executarea silită a creanțelor fiscale se prescrie în termen de 5 ani de la data de 1 ianuarie a anului următor celui în care a luat naștere acest drept.

Prin urmare, de exemplu, dreptul de a cere executarea silită a impozitul pe clădire pentru anul fiscal 2016 a început să curgă din data de 1 ianuarie 2017 și se împlinește în data de 1 ianuarie 2022, dacă  data de 1 ianuarie 2022 este o zi lucrătoare (conform art. 181 alin. 1 pct. 3, alin. 2 din Codul de procedură civilă - când termenul se socotește pe ani, el se împlinește în ziua corespunzătoare din ultimul an.  Când ultima zi a unui termen cade într-o zi nelucrătoare, termenul se prelungește până în prima zi lucrătoare care urmează.

Executarea silită a creanțelor fiscale se efectuează în temeiul unui titlu executoriu emis de către organul de executare silită competent, în baza unui titlu de creanță fiscală (decizie de impunere) emis și comunicat în condițiile legii sau a unui înscris (proces verbal de constatare a contravenției, hotărâre judecătorească) care, potrivit legii, constituie titlu executoriu.

Titlul de creanță devine titlu executoriu la data la care se împlinește scadența sau termenul de plată prevăzut de Legea nr. 227/2015 privind Codul fiscal în materia impozitelor și taxelor locale.

Termenul de prescripție a dreptului de a cere executarea silită este supus cauzelor de suspendare și de întrerupere menționate de art. 216 și 217 din Legea nr. 207/2015 privind Codul de procedură fiscală.

 Dacă organul de executare silită constată împlinirea termenului de prescripție a dreptului de a cere executarea silită a creanțelor fiscale, acesta va proceda la încetarea măsurilor de realizare și la scăderea acestora din evidența creanțelor fiscale.

3. Termenul de prescripție a dreptului de a cere restituirea creanțelor fiscale locale (art. 219  Legea nr. 207/2015 privind Codul de procedură fiscală).

Dreptul contribuabilului/plătitorului de a cere restituirea creanțelor fiscale se prescrie în termen de 5 ani de la data de 1 ianuarie a anului următor celui în care a luat naștere dreptul la restituire.

Se restituie, la cerere, contribuabilului/plătitorului orice sumă plătită sau încasată fără a fi datorată.

În situația în care s-a făcut o plată fără a fi datorată, cel pentru care s-a făcut astfel plata are dreptul la restituirea sumei respective.

Prin urmare, de exemplu, dreptul contribuabilului de a cere restituirea impozitul pe clădire achitat în anul  fiscal 2016, fără să fie datorat, a început să curgă din data de 1 ianuarie 2017 și se împlinește în data de 1 ianuarie 2022, dacă  data de 1 ianuarie 2022 este o zi lucrătoare (conform art. 181 alin. 1 pct. 3, alin. 2 din Codul de procedură civilă - când termenul se socotește pe ani, el se împlinește în ziua corespunzătoare din ultimul an.  Când ultima zi a unui termen cade într-o zi nelucrătoare, termenul se prelungește până în prima zi lucrătoare care urmează.)

Sumele achitate de debitor în contul unor creanțe fiscale, după împlinirea termenului de prescripție, nu se restituie.

În cazul în care contribuabilul/plătitorul înregistrează obligații restante, restituirea se efectuează numai după efectuarea.

Dacă suma de restituit este mai mică decât obligațiile restante ale contribuabilului/plătitorului, se efectuează compensarea până la concurența sumei de restituit.

În cazul în care suma de restituit este mai mare decât suma reprezentând obligații restante ale contribuabilului/plătitorului, compensarea se efectuează până la concurența obligațiilor restante, diferența rezultată restituindu-se contribuabilului/plătitorului.

În cazul în care după decesul persoanei fizice sau încetarea persoanei juridice se stabilesc sume de restituit prin hotărâri judecătorești definitive, aceste sume se restituie numai dacă există succesori ori alți titulari care au dobândit drepturile de restituire în condițiile legii.