Spre deosebire de vechiul cod fiscal, respectiv
Legea nr.571/2003, unde se prevedea faptul că impozitul pe clădiri se
calculează prin aplicarea unei cote de impozitare asupra valorii de inventar a
clădirii, care era valoarea de intrare a clădirii în patrimoniu, înregistrată
în contabilitatea proprietarului clădirii, Legea nr.227/2015 privind Codul
fiscal statuează în cuprinsul art. 460 alin. 5 faptul că pentru stabilirea impozitului pe
clădiri, valoarea impozabilă a clădirilor aflate în proprietatea
persoanelor juridice este valoarea de la 31 decembrie a anului anterior
celui pentru care se datorează impozitul și poate fi:
a) ultima valoare impozabilă înregistrată în evidențele
organului fiscal;
b) valoarea rezultată dintr-un raport de evaluare
întocmit de un evaluator autorizat în conformitate cu standardele de evaluare a
bunurilor aflate în vigoare la data evaluării.
În cazul în care contribuabilul depune la organul
fiscal local o declarație la care anexează un raport de evaluare, valoarea
impozabilă a clădirii este considerată a fi cea care rezultă din raportul de
evaluare, chiar și în situația în care clădirea a fost finalizată sau dobândită
în ultimii 3 ani anteriori anului de referință. (pct. 38 din HG. nr. 1/2016)
Rapoartele de evaluare se întocmesc de un
evaluator autorizat în conformitate cu standardele de evaluare a bunurilor
aflate în vigoare la data evaluării și reflectă valoarea clădirii la data de
31 decembrie a anului anterior anului de referință și nu se înregistrează
în evidențele contabile. Rapoartele de evaluare se depun în copie, la organul
fiscal local, ca anexă la declarația contribuabilului, până la primul termen de
plată din anul de referință, respectiv 31 martie. (pct. 39 alin. 2 din HG. nr.
1/2016)
Punctul 11 lit. c) din Titlul IX al HG. nr.
1/2016 definește noțiunea de an de
referință ca fiind anul pentru care se datorează un impozit sau o taxă,
potrivit titlului IX din Codul fiscal.
În situația în care o persoană juridică depune la
organul fiscal raportul de evaluare după termenul limită, respectiv primul
termen de plată din anul de referință, valoarea din raport nu mai poate
fi considerată drept o valoarea impozabilă ce poate fi luată în considerare de
organul fiscal pentru anul de referință, dar nici pentru stabilirea impozitului
pentru anii viitori. Explicația acestei susțineri rezidă din chiar
cuprinsul art. 460 alin. 5 teza finală din Legea nr. 227/2015 și din pct. 39
alin. 1 din HG. nr. 1/2016. În ambele prevederi legale legiuitorul pretinde ca
respectivul raport de evaluare să reflecte valoarea impozabilă a clădirii la
data de 31 decembrie a anului anterior anului de referință.
Prin urmare, un raport de evaluare care reflectă
valoarea impozabilă a unei clădiri la data de 31.12.2019, depus la
organul fiscal după primul termen de plată din anul de referință 2020, nu poate
fi luat în considerare pentru stabilirea impozitului nici pentru anul de
referință 2020, deoarece este depășit termenul legal de depunere, însă nici
pentru anul fiscal 2021, deoarece acest raport nu reflectă valoarea clădirii
la data de 31 decembrie 2020, anul
anterior anului de referință 2021.
c) valoarea finală a lucrărilor de construcții, în cazul
clădirilor noi, construite în cursul anului fiscal anterior. În termen de 15 zile de la
data finalizării lucrărilor de construcție, dar nu mai târziu de 15 zile de la
data la care expiră autorizația respectivă, persoana care a obținut autorizația
trebuie să depună o declarație privind valoarea lucrărilor de construcție la
compartimentul de specialitate al autorității administrației publice
locale.
Structurile de specialitate cu atribuții în
domeniul urbanismului, amenajării teritoriului și autorizării executării
lucrărilor de construcții din aparatul de specialitate al autorităților
administrației publice locale întocmesc în maxim 15 zile de la data finalizării
lucrărilor de construire sau de la data expirării valabilității autorizației de
construire procesul-verbal de recepție finală sau de stadiu al lucrărilor care
servesc la înregistrarea în evidențele fiscale, în registrele agricole sau în
orice alte evidențe cadastrale, după caz, precum și la determinarea impozitului
pe clădiri.
În cazul unei clădiri executate fără autorizație
de construire și nedeclarate de deținătorul acesteia, organul fiscal local
poate înregistra clădirea în evidențe, în vederea impunerii, pe baza
procesului-verbal de constatare întocmit de structurile de specialitate.
Noțiunea situația finală corespunde
procesului-verbal de recepție.
d) valoarea clădirilor care rezultă din actul prin care
se transferă dreptul de proprietate, în cazul clădirilor dobândite în cursul
anului fiscal anterior. În cazul în care valoarea clădirii nu se evidențiază distinct în actele
prin care se dobândește/înstrăinează dreptul de proprietate, impozitul pe
clădiri se va stabili la valoarea totală din actul respectiv. De exemplu, în
cazul unui contract de vânzare-cumpărare a unei clădiri și a unui teren, în
sumă totală de 500.000 lei, în care nu este identificată distinct valoarea
clădirii, impozitul pe clădiri se va calcula asupra valorii de 500.000 lei.
(pct. 53 HG. nr.1/2016)
e) În cazul clădirilor care sunt finanțate în baza unui
contract de leasing financiar, valoarea rezultată dintr-un raport de evaluare
întocmit de un evaluator autorizat în conformitate cu standardele de evaluare a
bunurilor aflate în vigoare la data evaluării;
Prin urmare în lumina noii reglementări fiscale
valoarea impozabilă a unei clădiri nu mai are vreo legătură cu valoarea de
inventar a clădirii înregistrată în contabilitatea proprietarului, ci de regulă
fie cu valoarea de achiziție menționată în actul de dobândire sau fie cu
valoarea de la 31 decembrie a anului fiscal anterior stabilită de un evaluator
autorizat într-un raport de evaluare depus de contribuabil la organul fiscal
până la termenul de decădere de 31 martie a anului fiscal în curs. Nedepunerea
raportului de evaluare la organul fiscal până la primul termen de plată va
atrage ineficiența fiscală a acestui document pentru calcularea impozitului și
va determina calculul impozitului pe clădire prin raportare doar la ultima
valoare impozabilă înregistrată în evidențele organului fiscal.
Valoarea impozabilă a clădirii se actualizează o dată la 3 ani pe baza unui
raport de evaluare a clădirii întocmit de un evaluator autorizat în conformitate cu
standardele de evaluare a bunurilor aflate în vigoare la data evaluării, depus
la organul fiscal local până la primul termen de plată din anul de referință,
cu excepția clădirilor care aparțin persoanelor față de care a fost pronunțată
o hotărâre definitivă de declanșare a procedurii falimentului.
Deși dispozițiile art. 460 alin. 5 lit. c) și d)
din Legea nr. 227/2015 prevăd faptul că valoarea impozabilă în cazul unei
clădiri construite în cursul anului fiscal anterior este valoarea finală a
lucrărilor de construcții, iar valoarea impozabilă în cazul clădirilor
dobândite în cursul anului fiscal anterior este valoarea clădirilor care
rezultă din actul prin care se transferă dreptul de proprietate, totuși în
cazul clădirilor nerezidențiale pct. 38 din Titlul IX al HG. nr.1/2016
stabilește o excepție în sensul că pentru stabilirea impozitului pe clădiri conform art. 460 alin. (2) și
(3) din Codul fiscal, în cazul în care contribuabilul depune la organul fiscal
local o declarație la care anexează un raport de evaluare, valoarea impozabilă
a clădirii este considerată a fi cea care rezultă din raportul de evaluare,
chiar și în situația în care clădirea a fost finalizată sau dobândită în
ultimii 3 ani anteriori anului de referință.
Per a contrario, conform art. 460 alin. 1, alin.
5 lit. c) și d) din Legea nr. 227/2015, în cazul unei clădiri cu destinație
rezidențială construite în cursul anului fiscal anterior sau dobândită prin
act de transfer al dreptului de proprietate în cursul anului fiscal anterior
anului de referință, valoarea impozabilă a clădirii nu poate fi considerată cea
rezultată dintr-un raport de evaluare.
Comentarii
Trimiteți un comentariu