Impozitul pentru clădirile cu destinație mixtă-persoane fizice (art.459 Cod fiscal)

 

Clădirile cu destinație mixtă sunt clădiri folosite atât în scop rezidențial (care satisfac cerințele de locuit ale unei persoane sau familii), cât și nerezidențial (clădiri care sunt folosite pentru activități administrative, de agrement, comerciale, de cult, de cultură, de educație, financiar-bancare, industriale, de sănătate, sociale, sportive, turistice) (art. 453 Cod fiscal).

În înțelesul art. 453 lit. d) din Codul fiscal, clădirea cu destinație mixtă este o clădire care are suprafețe folosite în scop rezidențial, respectiv suprafețe care sunt folosite în scop nerezidențial.

Suprafața clădirii cu destinație mixtă se compune din suprafața folosită în scop rezidențial și suprafața folosită în scop nerezidențial.

Pentru încadrarea în categoria clădirii mixte, se are în vedere destinația finală a clădirii, inclusiv în cazul în care aceasta este utilizată de alte persoane decât proprietarii lor. Proprietarii clădirilor vor anexa la declarațiile fiscale orice document din care reiese destinația clădirii, precum: contracte de închiriere, contracte de comodat, autorizații de construire și orice altele documente justificative.

Pentru clădirile cu destinație mixtă, aflate în proprietatea persoanelor fizice, la adresa cărora este înregistrat un domiciliu fiscal, la care nu se desfășoară nicio activitate economică, impozitul se calculează conform art. 457 din Codul fiscal. (impozit pentru utilizare rezidențială- cota de impozitare cuprinsă între 0,08% - 0,2%).

În cazul clădirilor cu destinaţie mixtă aflate în proprietatea persoanelor fizice, impozitul se calculează prin însumarea:

a) impozitului calculat pentru suprafaţa folosită în scop rezidenţial conform art. 457 Cod fiscal;

b) impozitului determinat pentru suprafaţa folosită în scop nerezidenţial, indicată prin declaraţie pe propria răspundere, prin aplicarea cotei stabilite conform art. 458 Cod fiscal (0,2 - 1,3%) asupra valorii impozabile stabilite conform art. 457 Cod fiscal, fără a fi necesară stabilirea valorii prin depunerea documentelor prevăzute la art. 458 alin. (1).

Prin urmare în cazul unei clădiri mixte la care proprietarul persoană fizică a depus la organul fiscal declarație pe propria răspundere privind suprafaţa folosită în scop nerezidenţial, nu este necesară depunerea raportului de evaluare a clădirii o dată la 5 ani, iar cota de impozitare aplicabilă suprafeței nerezidențiale (stabilită prin hotărârea de consiliu local) este cuprinsă între 0,2 – 1,3% asupra valorii impozabile determinate conform art. 457 Cod fiscal.

În cazul clădirilor cu destinaţie mixtă, când proprietarul persoană fizică nu declară la organul fiscal suprafaţa folosită în scop nerezidenţial, nu este necesară depunerea raportului de evaluare a clădirii o dată la 5 ani și impozitul pe clădiri se calculează prin aplicarea cotei unice de 0,3% asupra valorii impozabile determinate conform art. 457 Cod fiscal pentru întreaga suprafață a clădirii.