Valoarea impozabilă în cazul taxei pe clădire

 

Potrivit prevederilor art. 455 alin. 2 și 3 din Legea nr. 227/2015 privind Codul fiscal

„(2) Pentru clădirile proprietate publică sau privată a statului ori a unităților administrativ-teritoriale, concesionate, închiriate, date în administrare ori în folosință, după caz, oricăror entități, altele decât cele de drept public, se stabilește taxa pe clădiri, care se datorează de concesionari, locatari, titularii dreptului de administrare sau de folosință, după caz, în condiții similare impozitului pe clădiri. În cazul transmiterii ulterioare altor entități a dreptului de concesiune, închiriere, administrare sau folosință asupra clădirii, taxa se datorează de persoana care are relația contractuală cu persoana de drept public. (3) Impozitul prevăzut la alin. (1), denumit în continuare impozit pe clădiri, precum și taxa pe clădiri prevăzută la alin. (2) se datorează către bugetul local al comunei, al orașului sau al municipiului în care este amplasată clădirea. În cazul municipiului București, impozitul și taxa pe clădiri se datorează către bugetul local al sectorului în care este amplasată clădirea.”

Art. 460 alin. 5 lit. f) din Legea nr. 227/2015 privind Codul fiscal relevă faptul că (5) “Pentru stabilirea impozitului/taxei pe clădiri, valoarea impozabilă a clădirilor aflate în proprietatea persoanelor juridice este valoarea de la 31 decembrie a anului anterior celui pentru care se datorează impozitul/taxa și poate fi: f) În cazul clădirilor pentru care se datorează taxa pe clădiri, valoarea înscrisă în contabilitatea proprietarului clădirii și comunicată concesionarului, locatarului, titularului dreptului de administrare sau de folosință, după caz., iar art. 39 alin. (1) din HG. Nr. 1/2016 pentru aprobarea Normelor Metodologice de aplicare a Legii nr. 227/2015 privind Codul fiscal prevede faptul că “(1) Rapoartele de evaluare se întocmesc de un evaluator autorizat în conformitate cu standardele de evaluare a bunurilor aflate în vigoare la data evaluării și reflectă valoarea clădirii la data de 31 decembrie a anului anterior anului de referință și nu se înregistrează în evidențele contabile.” 

Mai mult de atât, art. 17 alin. (3) din HG. Nr. 1/2016 prevede expresis verbis faptul că (3) “Valoarea la care se calculează taxa pe clădiri este valoarea înregistrată în contabilitatea persoanei de drept public care transmite dreptul de concesiune, închiriere, administrare sau folosință, după caz.”

Articolul 1 lit. l) din OG. Nr. 81/2003 privind reevaluarea și amortizarea activelor fixe aflate în patrimoniul instituțiilor publice definește valoarea contabilă ca fiind valoarea de înregistrare în contabilitate a activului fix la data intrării în instituția publică, iar art. 12 lit. a) din același act normativ prevede că “Prin valoarea de intrare a activelor fixe corporale și necorporale se înțelege:a) valoarea reevaluata în conformitate cu prevederile legale.”

Prin urmare din simpla lecturare a acestor prevederi legale rezultă indubitabil faptul că în cazul stabilirii taxei pe clădire valoarea impozabilă pe care organul fiscal este obligat să o ia în considerare este valoarea clădirii înscrisă în contabilitatea proprietarului clădirii (în speță valoarea înscrisă în contabilitatea Statului sau a unității administrativ-teritoriale) și nicidecum valoarea rezultată dintr-un raport de evaluare depus la organul fiscal de către titularul dreptului de administrare/folosință/concesiune asupra clădirii, cu atât mai mult cu cât valoarea clădirii reflectată în raportul de evaluare nu se înregistrează în evidențele contabile ale proprietarului, conform tezei finale a art. 39 alin. 1 din HG. Nr. 1/2016.

Ori, în cazul taxei pe clădire, litera f) din cuprinsul art. 460 alin. (5) din Legea nr. 227/2015 privind Codul fiscal și alin. (3) din HG. Nr. 1/2016, reprezintă o normă juridică imperativă și de strictă interpretare, astfel încât organul fiscal nu poate alege ca reper pentru valoarea impozabilă a clădirii o altă valoare decât valoarea clădirii înscrisă în contabilitatea proprietarului clădirii.

Conform prevederilor art. 1 din Ordinului MFP nr. 3.471 din 25 noiembrie 2008 pentru aprobarea Normelor metodologice privind reevaluarea şi amortizarea activelor fixe corporale aflate în patrimoniul instituţiilor publice, “(1) Prin acţiunea de reevaluare a activelor fixe corporale existente în patrimoniul instituţiilor publice se realizează actualizarea valorii elementelor patrimoniale respective în situaţiile financiare anuale ale anului în care s-a efectuat reevaluarea.(2) Reevaluarea activelor fixe corporale se efectuează cu scopul determinării valorii juste a acestora la data bilanţului, ţinându-se seama de inflaţie, utilitatea bunului, starea acestuia şi de preţul pieţei, atunci când valoarea contabilă diferă semnificativ de valoarea justă.(3) Valoarea justă a unui bun este definită la pct. 2.8 "Reguli generale de evaluare" din cap. II "Aprobarea, depunerea şi componenţa situaţiilor financiare" din Normele metodologice privind organizarea şi conducerea contabilităţii instituţiilor publice, Planul de conturi pentru instituţiile publice şi instrucţiunile de aplicare a acestuia, aprobate prin Ordinul ministrului finanţelor publice nr. 1.917/2005, cu modificările şi completările ulterioare. Pentru bunurile care au valoare de piaţă, valoarea justă este identică cu valoarea de piaţă.(4) Valoarea justă se determină pe baza unor evaluări efectuate, de regulă, de evaluatori autorizaţi conform reglementărilor legale în vigoare. (5) În situaţia în care valoarea justă nu se determină în baza evaluărilor efectuate de evaluatori autorizaţi, valoarea justă la data bilanţului se determină de o comisie numită de conducătorul instituţiei publice.“

Potrivit art. 5 din Ordinului MFP nr. 3.471 din 25 noiembrie 2008, “(1) Pentru determinarea diferenţelor din reevaluarea activelor fixe corporale aflate în patrimoniul instituţiilor publice, respectiv a valorii rămase actualizate, se vor avea în vedere următoarele:

a) valoarea de înregistrare în contabilitate a activelor fixe corporale care se reevaluează;

b) data intrării în patrimoniu.

Data intrării în patrimoniu se consideră:

- data înscrisă în documentele de achiziţie întocmite pentru activele fixe corporale procurate cu titlu oneros, care nu au mai fost reevaluate;

- data înscrisă în documentele întocmite pentru activele fixe corporale construite sau produse de instituţiile publice, care nu au mai fost reevaluate;

- data înscrisă în documentele transmise de donator, pentru activele fixe corporale dobândite cu titlu gratuit, care nu au mai fost reevaluate;

- data înscrisă în documentele de intrare în patrimoniu prin alte modalităţi de dobândire (transfer, expropriere, hotărâre judecătorească etc.), care nu au mai fost reevaluate;

c) data ultimei reevaluări, pentru activele fixe corporale care au fost reevaluate anterior;

d) amortizarea calculată până la finele lunii când se efectuează reevaluarea evidenţiată în contabilitate în creditul contului 281 "Amortizări privind activele fixe corporale";

e) rata inflaţiei (indicele preţurilor de consum) comunicată de Institutul Naţional de Statistică.

Indicii preţurilor de consum pot fi accesaţi de pe site-ul Institutului Naţional de Statistică, la adresa: www.insse.ro Se parcurg următorii paşi:- se merge în dreapta paginii: Indicele preţurilor de consum;- se merge în stânga paginii: Indicele preţurilor de consum lunar;- se introduce numele persoanei juridice;- se selectează domeniul de interes: Indicele preţurilor de consum (IPC - total);- se selectează perioada de interes;- se selectează perioada curentă (anul şi luna când se efectuează reevaluarea);- se selectează perioada de referinţă (anul şi luna intrării în patrimoniu/data ultimei reevaluări);- se afişează Indicele lunar al preţurilor de consum: total, mărfuri alimentare, mărfuri nealimentare şi servicii;- se selectează IPC - total;- se imprimă rezultatele;

f) valoarea de înregistrare în contabilitate actualizată (valoarea reevaluată la data când se efectuează reevaluarea), determinată prin înmulţirea valorii de înregistrare în contabilitate cu rata inflaţiei (indicele preţurilor de consum). .............................”

Totodată art. 11 alin. 1 din același act normativ stabilește faptul că “Începând cu data de 1 ianuarie 2008, activele fixe corporale de natura construcţiilor şi terenurilor aflate în patrimoniul instituţiilor publice vor fi reevaluate cel puţin o dată la 3 ani de o comisie numită de conducătorul instituţiei publice sau de evaluatori autorizaţi conform reglementărilor legale în vigoare, rezultatele reevaluării urmând a fi înregistrate în contabilitate până la finele anului în care s-a efectuat reevaluarea. “