Taxa pentru terenul ocupat de o clădire ANL. Incidența art. 464 alin. 1 lit. a Cod fiscal

Potrivit prevederilor art. 463 din Legea nr. 227/2015 privind Codul fiscal (2) Pentru terenurile proprietate publică sau privată a statului ori a unităților administrativ-teritoriale, concesionate, închiriate, date în administrare ori în folosință, după caz, oricăror entități, altele decât cele de drept public, se stabilește taxa pe teren, care se datorează de concesionari, locatari, titulari ai dreptului de administrare sau de folosință, după caz, în condiții similare impozitului pe teren. În cazul transmiterii ulterioare altor entități a dreptului de concesiune, închiriere, administrare sau folosință asupra terenului, taxa se datorează de persoana care are relația contractuală cu persoana de drept public.(3) Impozitul prevăzut la alin. (1), denumit în continuare impozit pe teren , precum și taxa pe teren prevăzută la alin. (2) se datorează către bugetul local al comunei, al orașului sau al municipiului în care este amplasat terenul. În cazul municipiului București, impozitul și taxa pe teren se datorează către bugetul local al sectorului în care este amplasat terenul.

Totodată conform prevederilor art. 70 din HG. nr.1/2016 privind aprobarea normelor metodologice de aplicare a Legii nr. 227/2015 privind Codul fiscal, (1) Pentru suprafețele de teren acoperite de o clădire se datorează impozit/taxa pe teren.(2) Prin sintagma suprafața de teren care este acoperită de o clădire se înțelege suprafața construită la sol a clădirilor.

Pe de altă parte art. 464 (1) lit. a) din Legea nr. 227/2015 privind Codul fiscal stabilește faptul că Nu se datorează impozit/taxă pe teren pentru: a) terenurile aflate în proprietatea publică sau privată a statului ori a unităților administrativ-teritoriale, cu excepția suprafețelor folosite pentru activități economice sau agrement.

Legiuitorul fiscal definește în cuprinsul HG. nr.1/2016 privind aprobarea Normelor Metodologice de aplicare a Legii nr.227/2015 privind Codul fiscal noțiunea de activitate economică ca fiind orice activitate care constă în furnizarea de bunuri, servicii și lucrări pe o piață și cuprinde activitățile de producție, comerț sau prestări de servicii, inclusiv activitățile extractive, agricole și activitățile profesiilor liberale sau asimilate acestora (art.1 alin.1 HG. 1/2016) iar noțiunea de activitate de agrement ca fiind activitate de divertisment, distracție desfășurată în cluburi, cazinouri, clădiri dotate cu instalații, echipamente și alte dotări specifice agrementului turistic și practicării sporturilor de iarnă, din parcuri de distracții și altele asemenea, la care accesul se face contra cost (art. 11 lit.b HG. 1/2016).

Totodată art. 22 din HG. 1/2016 privind aprobarea Normelor Metodologice de aplicare a Legii nr.227/2015 privind Codul fiscal prevede expres faptul că Pentru aplicarea prevederilor art. 456 alin. (1) lit. a) din Codul fiscal, se are în vedere destinația finală a clădirii/încăperii, după cum urmează:

a) pentru clădirea/încăperea care este folosită în scop economic sau de agrement, se datorează impozit/taxă pe clădiri;

b) pentru clădirea/încăperea care nu este folosită în scop economic sau de agrement, nu se datorează impozit/taxă pe clădiri. Exemplu: În cazul unui apartament construit de ANL în condițiile Legii nr. 152/1998 privind înființarea Agenției Naționale pentru Locuințe, republicată, cu modificările și completările ulterioare, aparținând domeniului public sau privat al statului sau al unei unități administrativ-teritoriale, folosit pentru locuit, nu se datorează impozit pe clădiri și nici taxă pe clădiri, în conformitate cu prevederile art. 456 alin. (1) lit. a) din Codul fiscal.

Prevederile legislației fiscale se interpretează unele prin altele, dând fiecăreia înțelesul ce rezultă din ansamblul legii și se interpretează în sensul în care pot produce efecte, iar nu în acela în care nu ar putea produce niciunul (art. 13 alin. 3 și alin.5 din Legea nr. 207/2015 privind Codul de procedură fiscală).

Având în vedere aceste dispoziții legale, deși chiriașul (locatar) unui apartament construit de A.N.L în condițiile Legii nr. 152/1998 privind înființarea Agenției Naționale pentru Locuințe, este titular al dreptului de folosință asupra unui teren proprietatea statului sau al unei unități administrativ-teritoriale intrând astfel sub incidența obligației de plată a taxei pe teren (art. 463 alin. 2 Legea 227/2015 privind Codul fiscal), totuși raportat la faptul că terenul deținut în folosință este aferent clădirii cu destinație de locuință socială (fiind terenul de sub clădire), și deci implicit acest teren nu este folosit pentru activități economice sau de agrement, prin analogie cu intenția expresă exprimată de legiutorul fiscal în exemplificarea scutirii de la plata taxei pentru clădirile folosite ca locuințele fond de stat sau A.N.L din art. 22 lit. b) din HG. nr. 1/2016, consider că în speță este incidentă scutirea de la plata taxei pe teren prevăzută de art. 464 alin. 1 lit. a) din Legea nr. 227/2015 privind Codul fiscal.