Impozitarea cortulului conform Legii nr. 227/2015

Potrivit definiției oferite de DEX online cortul este un adăpost portativ demontabil, făcut dintr-un schelet de țăruși fixați în pământ și acoperiți cu una sau mai multe foi de pânză tare și impermeabilă, de material plastic.

Articolul 453 din Legea nr. 227/2015 privind Codul fiscal stabilește faptul că o clădire este orice construcție situată deasupra solului și/sau sub nivelul acestuia, indiferent de denumirea ori de folosința sa, și care are una sau mai multe încăperi ce pot servi la adăpostirea de oameni, animale, obiecte, produse, materiale, instalații, echipamente și altele asemenea, iar elementele structurale de bază ale acesteia sunt pereții și acoperișul, indiferent de materialele din care sunt construite, inclusiv construcțiile reprezentând turnurile de susținere a turbinelor eoliene. 

În vederea încadrării unei construcții în categoria clădirilor, conform definiției de la art. 453 lit. b) din Codul fiscal, aceasta trebuie să fie fixată în pământ cu caracter permanent, respectiv trebuie să existe intenția de a fi păstrat pe același amplasament cel puțin pe durata unui an calendaristic. 

Conform HG. nr. 1/2016 sunt considerate clădiri, un container folosit ca punct de vânzare, o tonetă de ziare, o toaletă publică instalată într-un parc, care sunt menținute în același loc mai mult de un an calendaristic, iar pe de altă parte nu sunt considerate clădiri,  un container folosit ca vestiar pe durata unui șantier, instalat între 1 mai 2016 și 30 septembrie 2017, o toaletă publică amplasată pe durata unui concert, un cort, un balon pentru acoperirea unui teren de sport, care vara este strâns, o casă de lemn amplasată în curtea unui magazin în vederea vânzării.

În cazul unui cort, deși dispozițiile alin. 3 al art. 2 din HG. nr. 1/2016 stabilesc că acesta nu este o clădire din punct de vedere fiscal, aceste dispoziții legale trebuie corelate cu prevederile  art. 2 alin. 1 din Titlul IX al HG. nr. 1/2016, conform cărora trebuie verificat dacă există o fixare în pământ cu caracter permanent, respectiv dacă există  intenția de a fi păstrat pe același amplasament cel puțin pe durata unui an calendaristic. 

Organul fiscal este îndreptățit să aprecieze, în limitele atribuțiilor și competențelor ce îi revin, relevanța stărilor de fapt fiscale prin utilizarea mijloacelor de probă prevăzute de lege și să adopte soluția întemeiată pe prevederile legale, precum și pe constatări complete asupra tuturor împrejurărilor edificatoare în cauză raportat la momentul luării unei decizii.

Contribuabilul/Plătitorul este obligat să coopereze cu organul fiscal în vederea determinării stării de fapt fiscale, prin prezentarea faptelor cunoscute de către acesta, în întregime, conform realității, și prin indicarea mijloacelor doveditoare care îi sunt cunoscute, cu respectarea prevederilor în materie penală și procesual penală. 

Ori, în cazul unui cort care este fixat în pâmânt cu caracter permanent, pe același amplasament cel puțin pe durata unui an calendaristic, indiferent de faptul că acest cort nu este folosit pentru destinația lui pe tot timpul anului an calendaristic, ci doar câteva zile pe an,  respectivul cort este o clădire în lumina dispozițiilor Codului fiscal.

Obligația de plată a impozitului pe clădire, conform prevederilor Legii nr. 227/2015  nu este condiționată de modul în care proprietarul înțelege să folosească sau să nu utilizeze permanent (în fiecare zi a anului an calendaristic) respectiva clădire, ci de fixarea în pâmânt cu caracter permanent  pe același amplasament cel puțin pe durata unui an calendaristic și de prezența elementelor structurale de bază, pereții și acoperișul.

Organul fiscal are sarcina de a motiva actele administrative fiscale emise pe bază de probe sau constatări proprii. 

Relațiile dintre contribuabil/plătitor și organul fiscal trebuie să fie fundamentate pe bună-credință. Contribuabilul/Plătitorul trebuie să își îndeplinească obligațiile și să își exercite drepturile potrivit scopului în vederea căruia au fost recunoscute de lege și să declare corect datele și informațiile privitoare la obligațiile fiscale datorate. Buna-credință a contribuabililor se prezumă până când organul fiscal dovedește contrariul.

În aceste condiții, pentru constatarea caracterului de clădire a unui cort și stabilirea impozitului aferent, organul fiscal va  trebui să dovedească  prin mijloacele de probă prevăzute de Codul de procedură fiscală (cercetarea la fața locului, prezentarea de înscrisuri, audierea contribuabilului), intenția contribuabilului de a păstra pe același amplasament cel puțin pe durata unui an calendaristic respectivul cort, sub rezerva bunei-credințe prezumate a contribuabilului.