PRIMĂRIA - PARTE ÎN PROCESUL CIVIL.

Potrivit art. 21 alin. 1 teza 1 din Legea nr. 215/2001 a administraţiei publice locale, “unităţile administrativ-teritoriale sunt persoane juridice de drept public, cu capacitate juridică deplină şi patrimoniu propriu”. Totodată, potrivit art. 20 alin. 1 din acelaşi act normativ “comunele, oraşele, municipiile şi judeţele sunt unităţi administrativ-teritoriale în care se exercită autonomia locală şi în care se organizează şi funcţionează autorităţi ale administraţiei publice locale”. Din coroborarea celor două texte exprese mai sus citate şi în lipsa unor prevederi legale în sens contrar, putem să conchidem că unităţile administrativ-teritoriale sunt comunele, oraşele, municipiile şi judeţele şi, pe cale, de consecinţă, numai acestea sunt persoane juridice de drept public şi au capacitatea juridică deplină şi patrimoniu propriu.

Totodată potrivit art. 21 alin. 2 din Legea nr. 215/2001 “în justiţie unităţile administrativ teritoriale sunt reprezentate, după caz, de primar sau de preşedintele consiliului judeţean”, sensul strict al noţiunii de unitate administrativ teritorială fiind cel stabilit prin dispoziţiile imperative ale art. 20 alin. 1 din Legea nr. 215/2001. În altă ordine de idei, conform art. 41 alin. 1 şi 2 Cod procedură civilă “orice persoană care are folosinţa drepturilor civile poate să fie parte în judecată”, iar “asociaţiile sau societăţile care nu au personalitate juridică pot sta în judecată ca pârâte, dacă  au organe proprii de conducere”. Ca atare, pentru a fi parte în procesul civil, pârâtul - ca de altfel şi reclamantul - trebuie să îndeplinească, printre altele, şi condiţia existenţei capacităţii procesuale, lipsa acesteia conducând la respingerea acţiunii. Primăria este însă, prin prisma prevederilor art. 77 din Legea nr. 215/2001, o simplă structură funcţională cu activitate permanentă, alcătuită din primar, viceprimari, secretarul comunei, oraşului sau municipiului şi din aparatul propriu de specialitate al consiliului local, care “duce la îndeplinire hotărârile Consiliului local şi dispoziţiile primarului, solutionând problemele curente ale colectivităţilor locale”. Nici vechea lege a administraţiei publice locale nr. 61/1991, nici actuala reglementare nu au calificat primăria ca şi persoană juridică, deoarece, pe de-o parte, este definită drept o structura funcţională, deci internă a unităţii administrativ- teritoriale, iar pe de alta parte, nu întruneşte elementele constitutive ale unei persoane juridice - respectiv nu are un buget propriu şi un patrimoniu propriu.

În asemenea condiţii, raportat la prevederile art. 35 din Decretul nr. 31/1954 privitor la persoanele fizice şi juridice, potrivit cărora numai persoana juridică are capacitate procesuală, respectiv exerciţiul drepturilor procedurale, apreciem că entitatea juridică – primăria-  nu are capacitate procesuală de folosinţă şi, pe cale de consecinţă, nu poate sta în judecată ca parte.