REEVALUAREA IMOBILIZĂRILOR CORPORALE ÎN CAZUL INSOLVENŢEI

Recent am fost nevoit să răspund la o întrebare relativ complicată legată de posibilitatea societăţilor comerciale aflate în procedura generală de insolvenţă de a-şi reevalua imobilizările corporale din patrimoniu în scopul reducerii obligaţiilor fiscale datorate bugetelor locale. Adepţii concepţiei conform cărora nu este posibilă reevaluarea se bazează pe textul art. 1 alin. 6 din HG. nr. 1553/18.12.2003 privind reevaluarea imobilizărilor corporale, care prevede expres că nu este posibilă reevaluarea în cazul societăţiilor aflate în lichidare conform Legii nr. 31/1990 sau a Legii nr. 64/1995. Textul invocat  în susţinerea acestei poziţii este inaplicabil în anul 2011, deoarece din simpla lecturare a alin. 1, art. 1 din HG nr. 1553/2003 rezultă cu certitudine, faptul că 1) Societăţile comerciale, indiferent de forma de proprietate, regiile autonome, societăţile şi companiile naţionale, institutele de cercetare şi celelalte categorii de agenţi economici pot proceda la reevaluarea imobilizărilor corporale aflate în patrimoniul lor la data de 31 decembrie 2003, astfel încât rezultatul reevaluării să fie cuprins în situaţiile financiare ale anului 2003. Ori interdicţia invocată şi menţionată de aliniatul 6 al art. 1, care în teza finală constituie o normă juridică de trimitere, era aplicabilă doar pentru revaluarea imobilizărilor corporale aflate în patrimoniul unei societăţii comerciale la data de 31.12.2003, subiect în procedura de lichidare în baza Legii nr. 31/1990 sau a Legii nr. 64/1995.

Prin urmare această interdicţie nu îşi extinde efectele juridice şi cu privire la imobilizările corporale aflate în patrimoniul unei societăţii comerciale la data de 31.12.2010,  subiect al Legii nr. 85/2006, cu atât mai mult cu cât ulterior datei de 31.12.2003, a fost adoptat pe plan naţional un pachet legislativ de conformitate a legislaţiei naţionale cu legislaţia comunitară în domeniul  reevaluării imobilizărilor corporale, dintre care în prezent este în vigoare Ordinul 3055/2009 pentru aprobarea reglementărilor contabile conforme cu directivele europene, la reevaluarea imobilizărilor corporale. Subliniez faptul că Ordinul 3055/2009 nu menţionează expres nicio interdicţie referitoare la reevaluarea imobilizărilor corporale aflate în patrimoniul unei societăţi comerciale, subiect al Legii nr. 85/2006.

 În plus, art. 1 alin. 6 din HG.  1553/18.12.2003 face referire expresă la procedura de lichidare judiciară, ( procedura simplificată de insolvenţă sau de faliment), nefiind aplicabil în  procedura generală de insolvenţă.

Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenţei nu conţine nicio interdicţie expresă cu privire la imposibilitatea societăţii comerciale aflate în procedura generală de insolvenţă de a-şi reevalua imobilizările corporale, ori unde legea nu distinge nici interpretul ei nu are dreptul să o facă. Potrivit dispoziţiilor art.  253 alin. 1, 5 şi 6 din Legea nr. 571/2003 privind Codul Fiscal, "În cazul persoanelor juridice, impozitul pe clădiri se calculează prin aplicarea unei cote de impozitare asupra valorii de inventar a clădirii", "În cazul unei clădiri care a fost reevaluată, conform reglementărilor contabile, valoarea impozabilă a clădirii este valoarea contabilă rezultată în urma reevaluării, înregistrată ca atare în contabilitatea proprietarului- persoana juridică", „ în cazul unei clădiri care nu a fost reevaluată în ultimii 3 ani anteriori anului fiscal de referinţă, cota impozitului pe clădiri se stabileşte de consiliul local/Consiliul General al Municipiului Bucureşti între 5 % şi 10 % şi se aplică la valoarea de inventar a clădirii înregistrată în contabilitatea persoanelor juridice, până la sfârşitul lunii în care s-a efectuat prima reevaluare ”.