Impozite locale

Prin excepţia de nelegalitate invocată în faţa instanţei de judecată într-un dosar aflat pe rolul Tribunalului Cluj, reclamantul a solicitat instanţei de judecată să constate faptul că prevederile pct. 98 din HG. nr. 44/2004 privind Normele Metodologice de aplicare a Codului Fiscal   sunt nelegale datorită contradicţiei existente între acestea   şi prevederile Legii nr. 571/2003 privind Codul Fiscal. În opinia noastră această excepţie de nelegalitate nu are un fundament real, pentru aspectele pe care le vom expune în cele ce urmează. Potrivit prevederilor art. 262 lit. e din Legea nr. 571/2003 privind Codul Fiscal, impozitul pe mijloacele de transport nu se aplică pentru vehiculele istorice definite conform prevederilor legale în vigoare, iar conform pct. 98 din HG. nr. 44/2004 scutirea de la plata impozitului pe mijloacele de transport se face începând cu data de întâi a lunii următoare celei în care contribuabilii interesaţi prezintă compartimentelor de specialitate ale a...

  Impozitul pe mijloacele de transport, precum şi obligaţiile de plată accesorii acestuia, datorate până la data de întâi a lunii următoare celei în care se realizează înstrăinarea între vii a mijlocului de transport, reprezintă sarcină fiscală a părţii care înstrăinează.   La înstrăinarea unui mijloc de transport, proprietarul acestuia, potrivit art. 10 alin. (5) din Ordonanţa Guvernului nr. 78/2000 privind omologarea, eliberarea cărţii de identitate şi certificarea autenticităţii vehiculelor rutiere, în vederea înmatriculării sau înregistrării acestora în România, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 230/2003, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 412 din 30 august 2000, cu modificările şi completările ulterioare, va transmite dobânditorului cartea de identitate a vehiculului, precum şi certificatul fiscal prin care se atestă că are achitat impozitul aferent, până la data de întâi a lunii următoare celei în care s-a realizat transferul...

  Prin Decizia 232 din 4 martie 2008 a Curţii Constituţionale, a fost respinsă excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. dispoziţiilor art. 7 alin. (1) şi (9) din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenţei. În motivarea exceptiei   autorul acesteia   a susţinut că dispoziţiile criticate condiţionează accesul la justiţie de o serie de demersuri sau cerinţe pe care persoana beneficiară a acestui drept trebuie să le îndeplinească, împrejurare ce este de natura a nesocoti prevederile constituţionale invocate. Astfel, pentru a cunoaşte conţinutul unei măsuri luate de lichidatorul judiciar, în vederea eventualei contestări în termenul legal, un virtual creditor este nevoit să urmărească sistematic apariţia numerelor Buletinului procedurilor de insolvenţă, achitând contravaloarea acestora, o suma care nu poate fi considerată modică. Alternativa formei tipărite a volumelor buletinului, respectiv forma electronică, nu este una viabilă, întrucât, pe de o parte...

Conform prevederilor art. 145 alin. 1 din OG. nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, “ executarea silită începe prin comunicarea somaţiei. Dacă în termen de 15 zile de la comunicarea somaţiei nu se stinge debitul, se continuă măsurile de executare silită. Somaţia este însoţită de un exemplar al titlului executoriu .”. Din analizarea textului legal menţionat mai sus rezultă faptul că somaţia de executare silită are natura juridică a unui act execuţional, ce nu poate fi supus, în opinia noastră, procedurii contestaţiei administrative prevăzute de Titlul IX din Codul de procedură fiscală. Astfel, art. 205 din OG. nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală menţionează expres faptul că ” (1) Împotriva titlului de creanţă, precum şi împotriva altor acte administrative fiscale se poate formula contestaţie potrivit legii. Contestaţia este o cale administrativă de atac şi nu înlătură dreptul la acţiune al celui care se consideră lezat în drepturile sale printr-un act administrat...

Conform prevederilor art. 249(3) din Legea nr. 571/2003 privind Codul Fiscal şi a HG. 44/2004 privind Normele metodologice de aplicare a Codului fiscal ” Pentru clădirile proprietate publică sau privată a statului ori a unităţilor administrativ-teritoriale concesionate, închiriate, date în administrare ori în folosinţă, după caz, persoanelor juridice, altele decât cele de drept public, se stabileşte taxa pe clădiri, care reprezintă sarcina fiscală a concesionarilor, locatarilor, titularilor dreptului de administrare sau de folosinţă, după caz, în condiţii similare impozitului pe clădiri. (3) Contribuabilii prevăzuţi la alin. (2) vor anexa la declaraţia fiscală, în fotocopie semnată pentru conformitate cu originalul, actul privind concesionarea, închirierea, darea în administrare sau în folosinţă a clădirii respective. În situaţia în care în acest act nu sunt înscrise valoarea de inventar a clădirii înregistrată în contabilitatea persoanei juridice care a hotărât concesionarea, închir...

Conform prevederilor art. 249(1) din Legea nr. 571/2003 privind Codul Fiscal orice persoană care are în proprietate o clădire situată în România datorează anual impozit pentru acea clădire, exceptând cazul în care în prezentul titlu se prevede diferit . Impozitul pe clădiri se datorează către bugetul local al comunei, al oraşului sau al municipiului în care este amplasată clădirea. În cazul municipiului Bucureşti, impozitul şi taxa pe clădiri se datorează către bugetul local al sectorului în care este amplasată clădirea. În cazul în care o clădire se află în proprietatea comună a două sau mai multe persoane, fiecare dintre proprietarii comuni ai clădirii datorează impozitul pentru spaţiile situate în partea din clădire aflată în proprietatea sa. În cazul în care nu se pot stabili părţile individuale ale proprietarilor în comun, fiecare proprietar în comun datorează o parte egală din impozitul pentru clădirea respectivă. În accepţiunea Codului Fiscal, clădire este orice construcţie situ...

Sunt tot mai dese invocate de către contribuabilii nemulţumiţi de calculul impozitului pentru mijloacele de transport, argumente   cu privire la inexistenţa obligaţiei de plată a impozitului pentru autoturismele care au fost radiate din circulaţia de pe drumurile publice în conformitate cu prevederile art. 6 din OUG. 189/2005, zicându-se că din moment ce nu mai circulă cu respectivele autoturisme pe drumurile publice, nu mai au obligaţia achitării impozitului stabilit de prevederile art. 261 Cod Fiscal. În cele ce urmează vom încerca să demonstrăm netemeinicia legală a acestor argumente.   Potrivit dispoziţiilor art.   2 61 din Codul Fiscal   1 ) Orice persoană care are în proprietate un mijloc de transport care trebuie înmatriculat/înregistrat în România datorează un impozit anual pentru mijlocul de transport, cu excep ț ia cazurilor în care în prezentul capitol se prevede altfel. (2) Taxa prevăzută la alin. (1), denumită în continuare taxa asupra mijloacelor de t...