INCIDENŢA PREVEDERILOR ART. 6 DIN OUG. 189/2005 ÎN PROBLEMATICA IMPOZITULUI AUTO DATORAT DE PERSOANELE FIZICE

Sunt tot mai dese invocate de către contribuabilii nemulţumiţi de calculul impozitului pentru mijloacele de transport, argumente  cu privire la inexistenţa obligaţiei de plată a impozitului pentru autoturismele care au fost radiate din circulaţia de pe drumurile publice în conformitate cu prevederile art. 6 din OUG. 189/2005, zicându-se că din moment ce nu mai circulă cu respectivele autoturisme pe drumurile publice, nu mai au obligaţia achitării impozitului stabilit de prevederile art. 261 Cod Fiscal. În cele ce urmează vom încerca să demonstrăm netemeinicia legală a acestor argumente.

 Potrivit dispoziţiilor art.  261 din Codul Fiscal  1) Orice persoană care are în proprietate un mijloc de transport care trebuie înmatriculat/înregistrat în România datorează un impozit anual pentru mijlocul de transport, cu excepția cazurilor în care în prezentul capitol se prevede altfel. (2) Taxa prevăzută la alin. (1), denumită în continuare taxa asupra mijloacelor de transport, se plăteşte la bugetul local al unităţii administrativ-teritoriale unde persoana îşi are domiciliul, sediul sau punctul de lucru, după caz.,  iar conform legislaţiei naţionale fiscale aflată în vigoare la acest moment singurul criteriu impozabil prevăzut de legiuitor, este capacitatea cilindrică deţinută de autoturism, neavând importanţă din punct de vedere fiscal vechimea sau neutilizarea acestuia de către proprietar. Conform dispoziţiilor art. 262 din Codul Fiscal, sunt scutite de la plata impozitului pe mijloacele de transport a) autoturismele, motocicletele cu ataş şi mototriciclurile care aparţin persoanelor cu handicap locomotor şi care sunt adaptate handicapului acestora;b) navele fluviale de pasageri, bãrcile şi luntrele folosite pentru transportul persoanelor fizice cu domiciliul în Delta Dunãrii, Insula Mare a Brãilei şi Insula Balta Ialomiţei;c) mijloacele de transport ale instituţiilor publice;d) mijloacele de transport ale persoanelor juridice, care sunt utilizate pentru servicii de transport public de pasageri în regim urban sau suburban, inclusiv transportul de pasageri în afara unei localitãţi, dacã tariful de transport este stabilit în condiţii de transport public. e) vehiculele istorice definite conform prevederilor legale în vigoare.

 În condiţiile în care legiuitor nu prevede scutirea de la plata impozitului a autoturismelor care nu mai circulă pe drumurile publice în art. 262, nu există posibilitatea legală de a fi scutit de la plata obligaţiilor fiscale pentru mijlocul de transport deţinut în proprietate, chiar radiat din circulaţie conform art. 6 din OUG. 189/2005.

Textul art. 6 din OUG. 189/2005 prevede faptul că în cazul vehiculelor ale căror certificate de înmatriculare, eliberate în conformitate cu Regulamentul pentru aplicarea Decretului nr. 328/1966 privind circulatia pe drumurile publice şi pentru stabilirea şi sancţionarea contravenţiilor în acest sector, nu au fost preschimbate până la data de 31 octombrie 2001, înmatricularea se suspendă din oficiu, dacă proprietarul nu solicită preschimbarea certificatului în termen de 90 de zile de la intrarea în vigoare a prezentei ordonanţe de urgenţă. Prin urmare din simpla lecturare a acestui text legal rezultă faptul că nepreschimbarea certificatului de înmatriculare atrage după sine suspendarea dreptului de a circula cu acel autovehicul pe drumurile publice, dar nu se menţionează nicăieri cum că în această situaţie se suspendă dreptul de proprietate şi implicit obligaţia legală a proprietarului de a achita impozitul pentru respectivul mijloc de transport. De altfel legislaţia fiscală incidentă în cauză, respectiv Legea nr. 571/2003 privind Codul Fiscal şi HG. nr. 44/2004 privind Normele Metodologice de aplicare a Codului Fiscal, sunt restrictive în această materie, în sensul că se stabileşte expres modalităţile prin care un proprietar al unui autovehicul nu mai datorează plata impozitului şi momentul de la care nu se mai datorează impozitul. Astfel, conform dispoziţiilor pct. 118 lit. b din Normele motologice de aplicare a Codului Fiscal, "taxa asupra mijloacelor de transport se dă la scădere începând cu data de întâi a lunii următoare celei în care a avut loc înstrăinarea sau radierea;" înstrăinarea priveşte pierderea proprietăţii pe oricare dintre următoarele căi:1.transferul dreptului de proprietate asupra mijlocului de transport prin oricare dintre modalităţile prevăzute de lege; 2.furtul mijlocului de transport respectiv, furt înregistrat la autorităţile competente în condiţiile legii şi pentru care acestea eliberează o adeverinţă în acest sens, până la data restituirii mijlocului de transport furat către proprietarul de drept, în situaţia în care vehiculul este recuperat. Fiecare vehicul care are date de identificare proprii, din punct de vedere fiscal, constituie un obiect impozabil.

În cazul unui mijloc de transport dobândit de o persoanã în cursul unui an, impozitul pe mijlocul de transport se datoreazã de persoanã de la data de întâi a lunii urmãtoare celei în care mijlocul de transport a fost dobândit.(ART. 264 Cod Fiscal). În cazul unui mijloc de transport care este înstrãinat de o persoanã în cursul unui an sau este radiat din evidenţa fiscalã a compartimentului de specialitate al autoritãţii de administraţie publicã localã, impozitul pe mijlocul de transport înceteazã sã se mai datoreze de acea persoanã începând cu data de întâi a lunii urmãtoare celei în care mijlocul de transport a fost înstrãinat sau radiat din evidenţa fiscalã.

Conform punctului 122 din HG. nr. 44/2004 de aprobare a normelor metodologice de aplicare a Codului Fiscal. (1) Pentru mijloacele de transport scăderea impozitului se poate face atât in cazurile instrainarii acestora, potrivit prevederilor pct. 118 lit. c), cat si in cazurile in care mijloacele de transport respective sunt scoase din functiune. (2) Mijlocul de transport scos din functiune corespunde mijlocului de transport cu grad avansat de uzura fizica, deteriorat sau care are piese lipsa, fiind impropriu indeplinirii functiilor pentru care a fost creat. Pentru mijlocul de transport pentru care contribuabilul nu mai poate face dovada existentei fizice, scaderea de la plata impozitului pe mijloacele de transport se face prin prezentarea unui document din care sa reiasa ca mijlocul de transport a fost dezmembrat, in conditiile Ordonantei Guvernului nr. 82/2000 privind autorizarea agentilor economici care desfasoara activitati de reparatii, de reglare, de modificari constructive, de reconstructie a vehiculelor rutiere, precum si de dezmembrare a vehiculelor uzate, aprobata cu modificari si completari prin Legea nr. 222/2003 , cu modificarile ulterioare.

In lipsa documentului prevazut mai sus, contribuabilul care nu mai poate face dovada existentei fizice a mijlocului de transport cu care figureaza inregistrat in evidentele compartimentului de specialitate al autoritatilor administratiei publice locale va prezenta o declaratie pe propria raspundere din care sa rezulte elementele de identificare a contribuabilului si a mijlocului de transport respectiv, documentul prin care a dobandit acel mijloc de transport, imprejurarile care au condus la pierderea acestuia.
(3) Impozitul pe mijloacele de transport nu se da la scadere pentru perioada in care acestea se afla in reparatii curente, reparatii capitale sau nu sunt utilizate din oricare alt motiv, inclusiv din lipsa unor piese de schimb din reteaua comerciala sau de la unitatile de reparatii de profil. În condiţiile în care contribuabilul nu prezintă niciun document care să ateste o dată certă şi că mijlocul de transport a fost scos din funcţiune şi implicit a fost predat la un centrul specializat pentru dezmembrarea autovehicolelor, singura posibilitate legală conferită de legiuitor pentru radierea din evidenţele fiscale a rămas prezentarea unei declaraţii pe propria răspundere a contribuabilului referitoare la aceste aspecte, declaraţie prin care trebuie să se  probeze împrejurările în care s-ar fi pierdut dreptul de proprietate asupra mijlocul de transport, pentru care nu s-ar mai putea face dovada existenţei fizice, alte motive decât simplul fapt că s-a produs radierea din circulaţia în temeiul art. 6 din OUG. 189/2005.

Simplul fapt că nu mai poate circula pe drumurile publice cu respectivul autoturism, din propria culpă în nepreschimbarea certificatului de înmatriculare, nu conduce la concluzia că acel contribuabil ar fi pierdut dreptul de proprietate asupra acelui mijloc de transport. Fiind încă proprietar din punct de vedere fiscal, în corelaţie şi cu dispoziţiile pct. 122 alin. 3 din HG. 44/2004, contribuabilul are obligaţia de a achita impozitul pentru mijlocul de transport conform prevederilor art. 261 din Codul Fiscal, nefiind scutit de la plată.