SCUTIREA MONUMENTELOR ISTORICE DE LA PLATA IMPOZITULUI PE CLĂDIRE ŞI TEREN

Conform prevederilor art. 250 alin. 1 pct. 2 din Legea nr. 571/2003 privind Codul Fiscal, clădirile pentru care nu se datorează impozit, prin efectul legii, sunt, clădirile care, potrivit legii, sunt clasate ca monumente istorice, de arhitectură sau arheologice, muzee ori case memoriale, indiferent de titularul dreptului de proprietate sau de administrare, cu excepţia încăperilor care sunt folosite pentru activităţi . Monumentele istorice sunt bunuri imobile, construcţii şi terenuri situate pe teritoriul României, semnificative pentru istoria, cultura şi civilizaţia naţionalã şi universalã. Regimul de monument istoric este conferit prin clasarea acestor bunuri imobile conform procedurii prevãzute în Legea nr. 422/2001.

Monumentele istorice se claseazã astfel: a) în grupa A - monumentele istorice de valoare naţionalã şi universal,  b) în grupa B - monumentele istorice reprezentative pentru patrimoniul cultural local. Clasarea monumentelor istorice în grupe se face prin ordin al ministrului culturii şi patrimoniului naţional, la propunerea Comisiei Naţionale a Monumentelor Istorice, conform procedurii de clasare prevãzute de prezenta lege. Procedura de clasare se declanşeazã de cãtre direcţiile pentru culturã, culte şi patrimoniul cultural naţional judeţene, respectiv a municipiului Bucureşti.

 Bunul imobil se claseazã prin ordin al ministrului culturii şi patrimoniului naţional, care va fi publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I.  Comunicarea de clasare sau de declasare, respectiv, dupã caz, rãspunsul motivat privind neclasarea sau nedeclasarea, se comunicã proprietarului şi titularilor altor drepturi reale, precum şi autoritãţii administraţiei publice locale de cãtre serviciile publice deconcentrate ale Ministerului Culturii şi Patrimoniului Naţional, în termen de cel mult 30 de zile de la data primirii lor de la Ministerul Culturii şi Patrimoniului Naţional sau de la publicarea lor în Monitorul Oficial al României, Partea I, dupã caz.

Serviciile publice deconcentrate ale Ministerului Culturii şi Patrimoniului Naţional au obligaţia de a comunica de îndatã proprietarului, titularului dreptului de administrare sau, respectiv, titularului altui drept real asupra bunului imobil declanşarea procedurii de clasare sau de declasare. De la data comunicãrii cãtre proprietar sau cãtre titularul altor drepturi reale a declanşãrii procedurii de clasare şi pânã la publicarea ordinului de clasare sau pânã la comunicarea neclasãrii, dupã caz, dar nu mai mult de 12 luni, bunului imobil în cauzã i se aplicã regimul juridic al monumentelor istorice.  În cazul în care ordinul de clasare a fost contestat în condiţiile legii, acesta rãmâne definitiv dupã epuizarea cãilor de atac. În cazul în care ordinul de clasare nu este contestat în condiţiile legii, acesta rãmâne definitiv dupã 30 de zile de la comunicarea lui în scris proprietarului şi autoritãţilor administraţiei publice locale. Prin urmare de la data publicării în Monitorul Oficial al României a ordinului de clasare ca monument istoric şi rămânerea lui definitivă clădirea este scutită de la plata impozitului prevăzut de art. 249 alin. 1 din Legea nr. 571/2003 privind Codul Fiscal, iar terenul ocupat de aceasta este scutit de la plata impozitului pe teren stabilit de art. 256 alin. 1 Cod Fiscal, în baza 41 alin. 2 din Legea nr. 422/2001. Scutirea terenului ocupat de clădire este o scutire generală, care se aplică în temeiul prevederilor art. 257 lit. a) din Legea nr. 571/2003, indiferent de calitatea juridică de monument istoric al imobilului clădire.

 La data rãmânerii definitive a comunicãrii de declasare sau de la data comunicãrii rãspunsului privind neclasarea, regimul de monument istoric al bunului înceteazã, iar reluarea procedurii de clasare sau de declasare nu poate interveni înainte de 3 ani, în absenţa descoperirii unor elemente noi care sã o justifice. Începând cu data de întâi a lunii următoare publicării în Monitorul Oficial al României a ordinului de declasare din categoria monumentelor istorice, se datorează impozitul pe clădire, respectiv pe teren ( art. 254, art. 259 din Legea nr. 571/2003). În situaţia introducerii unei acţiuni în contencios administrativ împotriva ordinului de clasare sau a comunicãrii declanşãrii procedurii de clasare, pânã la pronunţarea unei hotãrâri judecãtoreşti rãmase definitive şi irevocabile, asupra bunului imobil în cauzã se aplicã regimul juridic al monumentelor istorice, deci scutirea prevăzută de art. 250 alin. 1 pct. 2 din Legea nr. 571/2003, se menţine.

 Ordinul de clasare sau de declasare se publicã, prin grija Ministerului Culturii şi Patrimoniului Naţional, în Monitorul Oficial al României, Partea I, în termen de 15 zile de la rãmânerea definitivã. Calitatea de monument istoric a bunului imobil respectiv se înscrie de cãtre proprietar, fãrã taxã, în Cartea funciarã, în termen de 30 de zile de la data publicãrii ordinului de clasare în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Înscrierea în cartea funciară a calităţii de monument istoric a bunului imobil respectiv de către proprietar nu condiţionează scutirea acestuia de la plata impozitului pe clădire, momentul generator al scutirii fiind publicarea ordinului de clasare în Monitorul Oficial al României, respectiv rămânerea lui definitivă.

Potrivit prevederilor art. 41 din Legea nr. 422/2001 proprietarii imobilelor monumente istorice, sunt scutiţi în totalitate de plata impozitului pe clãdiri, cu excepţia spaţiilor în care se desfãşoarã activitãţi economice sau comerciale. Pentru suprafaţa ocupatã la sol de imobilele monumente istorice nu se plãteşte impozitul pe teren.  Consiliile locale pot reduce impozitul pe suprafeţele neconstruite ale terenurilor cu regim de monument istoric, în funcţie de suprafaţa afectatã şi de perioada punerii monumentelor istorice la dispoziţie publicului pentru vizitare, precum şi instituţiilor specializate pentru cercetare.