Scurtă privire asupra prevederilor art. 66 alin. 2 din Legea 85/2006

Art. 66 alin. 2 din Legea nr. 85/2006 dispune expres faptul că nu sunt supuse procedurii de verificare creanţele bugetare rezultând dintr-un titlu executoriu necontestat în termenele prevăzute de legi speciale. Conform prevederilor art. 141 alin. 2 din OG. nr. 92/2003 (2) Titlul de creanţã devine titlu executoriu la data la care creanţa fiscalã este scadentã prin expirarea termenului de platã prevãzut de lege sau stabilit de organul competent ori în alt mod prevãzut de lege şi art. 205 şi urm. din acelaşi act normativ "Împotriva titlului de creanţã, precum şi împotriva altor acte administrative fiscale se poate formula contestaţie potrivit legii. Contestaţia este o cale administrativã de atac şi nu înlãturã dreptul la acţiune al celui care se considerã lezat în drepturile sale printr-un act administrativ fiscal sau prin lipsa acestuia, în condiţiile legii. Contestaţia se va depune în termen de 30 de zile de la data comunicãrii actului administrativ fiscal, sub sancţiunea decãderii". 

Titlul de creanţă reprezentat de decizia de impunere prin care se stabileşte în sarcina debitorului obligaţii de plată în temeiul prevederilor Legii nr. 571/2003 privind Codul Fiscal, comunicat cu respectarea prevederilor legale incidente, respectiv art. 44 Cod de Procedură Fiscală, poate fi supus contestaţiei administrative în termenul legal de 30 de zile de la comunicare, sub sancţiunea decăderii (art. 207 Cod de procedură fiscală). Necontestarea titlului de creanţă în termen determină definitivarea acestuia în planul căilor administrative de atac şi la transformarea lui în titlu executoriu, prin îndeplinirea termenului scadenţei obligaţiei de plată potrivit art. 141 alin. 2 din OG. nr. 92/2003 şi generează exceptarea de la verificarea lichidatorului judiciar şi a judecătorului sindic în cadrul procedurii insolvenţei, în conformitate cu dispoziţiile art. 66 din Legea nr. 85/2006.

Prin urmare, inadmisibilitatea contestaţiei la tabelul preliminar împotriva creanţelor bugetare rezidă din faptul că debitorul insolvent solicită judecătorului sindic ca acesta să se pronunţe cu privire la aspecte referitoare la legalitatea calculului creanţei, în condiţiile în care judecătorul sindic nu are competenţa legală să verifice dacă organul fiscal a aplicat în mod corect dispoziţiile Codului Fiscal şi nici dacă majorările de întârziere calculate potrivit art. 119 din OG. nr. 92/2003 au fost percepute în mod corect. Aceste aspecte puteau face obiectul unei contestaţii formulate în condiţiile art. 205 şi urm. din OG. nr. 92/2003. Considerăm că este inadmisibil ca, abia în cadrul procedurii insolvenţei debitorul să invoce necesitatea recalculării creanţelor fiscale înregistrate de instituţia bugetară pe tabelul creditorilor, în condiţiile în care Codul de procedură fiscală menţionează în mod expres care sunt procedurile de care se poate prevala un contribuabil nemulţumit de modalitatea în care organul fiscal a stabilit în sarcina sa o obligaţie fiscală. Scopul dispoziţiilor art. 66 alin. 2 din Legea nr. 85/2006 nu este acela de a crea un regim privilegiat creanţelor bugetare ori autorităţilor publice, în general, în raport cu alţi creditori, ci recunoaşterea puterii unui titlu executoriu, în sensul că o creanţa cuprinsă prin acesta nu mai poate fi reevaluată ori cenzurată în vreun fel. Dispoziţiile legale nu încalcă dreptul la un proces echitabil şi nici dreptul de proprietate privată al debitorului, întrucât înscrierea în masa credală se face doar în scopul acoperirii unor creanţe legale, iar nu în vederea diminuării patrimoniului social fără raţiune juridică şi în prejudiciul debitorului aflat în situaţia specială de insolvenţă.

În susţinerea acestui punct de vedere înţelegem să ne prevalăm şi de Decizia nr. 164/2012, publicată în Monitorul Oficial al României, nr. 272/2012,  referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 66 alin. 2 din Legea nr. 85/2006, în care Curtea Constituţională statuează:” regimul juridic diferenţiat instituit de legiuitor prin reglementarea criticată  nu este arbitrar şi deci discriminatoriu, ci, dimpotrivă, în considerarea raţiunilor expuse, este aplicabil tuturor persoanelor prevăzute indirect prin ipoteza normei, respectiv tuturor creditorilor ale căror creanţe sunt constatate prin titluri executorii. Mai mult, în ceea ce priveşte creanţele bugetare, legiuitorul a condiţionat exceptarea lor de la procedura verificării de împrejurarea că titlul executoriu să nu fi fost contestat în faţa organelor competente în termenele prevăzute de legi speciale. Or, această condiţie reprezintă o garanţie suplimentară  pentru debitor împotriva unor eventuale abuzuri, iar nu, aşa cum pretinde autorul excepţiei, un privilegiu acordat autorităţilor publice. Referitor la încălcarea prevederilor constituţionale ale art. 21, Curtea a reţinut că o atare critică este lipsită de temei, în măsura în care creanţele trecute de administratorul judiciar sau de lichidator în tabelul preliminar de creanţe, inclusiv cele constatate prin titluri executorii, pot face obiectul unei contestaţii în justiţie, formulate de oricare persoană interesată".

Exercitarea unui drept de către titularul său nu poate avea loc decât într-un anumit cadru, stabilit de legiuitor, cu respectarea anumitor exigenţe, cărora li se subsumează şi instituirea unor termene, după a căror expirare valorificarea respectivului drept nu mai este posibilă.