Impozite locale

În Monitorul Oficial al României nr. 626/02.09.2011 a fost publicată Ordonanţa Guvernului nr. 29/2011 pentru modificarea şi completarea Ordonanţei Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală. Printre modificările aduse textului Codului de procedură fiscală se preconizează a fi şi aceea cuprinsă în textul art. 122 indice 1   în sensul că în cazul contribuabililor cărora li s-a deschis procedura insolvenţei, pentru creanţele fiscale născute anterior sau ulterior datei deschiderii procedurii insolvenţei se datorează dobânzi şi penalităţi de întârziere potrivit legii care reglementează această procedură. Acest text legal urmează, dacă nu va fi modificat de Parlament în procedura de aprobare prin lege a Ordonanţei nr. 29/2011, să fie aplicabil începând cu data de 17 septembrie 2011. În forma actuală textul legal menţionat mai sus prevede faptul că pentru creanţele fiscale născute anterior sau ulterior datei deschiderii procedurii insolvenţei nu se datorează şi nu se calcul...

În Monitorul Oficial al României nr. 627/02.09.2011 a fost publicată Ordonanţa Guvernului nr. 30/2011 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 571/2003 privind Codul Fiscal, precum şi pentru reglementarea unor măsuri financiar-fiscale. Printre modificările care au fost aduse  textului Codului Fiscal a fost și aceea prevăzută de art. 254 alin. 6 indice 1 în sensul că declararea clădirilor pentru stabilirea impozitului aferent nu este condiţionată de înregistrarea acestor imobile la oficiile de cadastru şi publicitate imobiliară.  Problema care se pune şi care se pare că a fost omisă, cu ştiinţă sau dintr-o gravă eroare, de cei care au iniţiat modificările la Codul Fiscal prin Ordonanţa Guvernului nr. 30/2011, este faptul că Legea nr. 571/2003 privind Codul Fiscal stabileşte ca unic criteriu impozabil dreptul de proprietare asupra unei clădiri ( art. 249 ain. 1: orice persoană care are în proprietate o clădire situată în România datorează anual impozit pentru acea clădi...

Conform pct.4 alin.1 al art.250 din Legea nr.571/2003, privind Codul fiscal, cu modificările şi completările ulterioare, sunt scutite de la plata impozitului pe clădiri „ clădirile care constituie patrimoniul unităţilor şi instituţiilor de învăţământ de stat, confesional sau particular, autorizate să funcţioneze provizoriu sau acreditate, cu excepţia încăperilor care sunt folosite pentru activităţi economice .” Problema care se pune în practică este aceea de a răspunde la următoarea intrebare: - interpretarea prevederilor art. 250 alin. 1 pct. 4   din Legea nr. 571/2003 privind Codul Fiscal, se face în sensul că scutirea prevăzută de acest text legal poate fi aplicată proprietarului, persoană fizică sau juridică (ce nu   este scutită de la plata impozitului în temeiul celorlalte puncte menţionate de art. 250 alin. 1 ), a unui imobil clădire sau teren dat în folosinţă în baza unui contract de comodat sau închiriere   unităţilor şi instituţiilor de învăţământ de stat, confe...

Într-o sentinţă civilă pronunţată de curând de către Tribunalul Cluj, într-un litigiu privind anularea unei decizii de impunere prin care au fost stabilite de organul fiscal obligaţii fiscale în sarcina unui contribuabil, instanţa de judecată învocând prevederile art. 125 din OG. nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, a constatat legalitatea obligaţiei de plată, şi concomitent a dispus eşalonarea obligaţiei de plată în rate lunare. În argumentarea sa, instanţa de judecată a statuat asupra faptului că a aplicat argumentul de interpretare conform căruia cine poate dispune mai mult, poate dispune şi mai puţin , în sensul că dacă instanţa ar putea teoretic, înlătura obligaţia de plată, ar putea, cu atât mai   mult, să dispună eşalonarea acesteia, precum şi argumentul că dacă organul fiscal poate acorda, pentru motive temeinice, diverse înlesniri la plată, cu atât mai mult instanţa, care are plenitudine de competenţă în materie, ar putea lua acelaşi tip de măsuri. Consider c...

Potrivit dispoziţiilor art.   256 din Codul Fiscal   „( 3) Pentru terenurile proprietate publică sau privată a statului ori a unităţilor administrativ-teritoriale, concesionate, închiriate , date în administrare ori în folosinţă, se stabileşte taxa pe teren care reprezintă sarcina fiscală a concesionarilor , locatarilor , titularilor dreptului de administrare sau de folosinţă, după caz, în condiţii similare impozitului pe teren” ,   iar conform pct. 73 din Normele metodologice de aplicare a Codului Fiscal : Contribuabilii prevăzuţi la alin. (2) vor anexa la declaraţia fiscală , în fotocopie semnată pentru conformitate cu originalul, actul privind concesionarea,închirierea, darea în administrare sau în folosinţă a clădirii respective. În situaţia în care în act nu sunt înscrise suprafaţa terenului, categoria de folosinţă şi suprafaţa construită la sol a cladirilor, acolo unde sunt amplasate cladiri, la act se anexează ,în mod obligatoriu, un certificat emis de către per...

Procedura soluţionării contestaţiilor împotriva actelor administrativ-fiscale, prevăzută de OG nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, se încadrează în dispoziţiile Constituţiei României, care oferă persoanei care se consideră vătămată într-un drept sau într-un interes legitim prin intermediul unui act administrativ, să apeleze la o procedură prealabilă administrativ-jurisdicţională înainte de a se adresa justiţiei în vederea recunoaşterii dreptului sau a interesului legitim încălcat .             Contestaţia este o cale administrativă de atac şi nu înlătură dreptul la acţiune al celui care se consideră lezat în drepturile sale printr-un act administrativ fiscal sau prin lipsa acestuia, în condiţiile legii.                Legislaţia care se aplică în cazul soluţionării unei contestaţii împotriva unui act emis de o autoritate a administraţiei publice local...

Potrivit paragrafului 22 din preambulul Regulamentului CE nr. 1346/2000 privind procedurile de insolvenţă, recunoaşterea hotărârilor instanţelor statelor membre privind deschiderea, desfăşurarea şi închiderea procedurilor de insolvenţă şi a hotărârilor aflate în legătură directă cu această procedură ar trebui să se facă fără nici o formalitate suplimentară în baza principiului încrederii reciproce. Astfel dacă există un conflict între două instanţe din două state membre care se consideră deopotrivă competente pentru a deschide procedura principală în baza art. 3, alin. 1, în cazul în care una dintre ele a deschis procedura insolvenţei, hotărârea ei trebuie să fie recunoscută în celelalte state membre fără ca acestea să aibă dreptul de a supune controlului judiciar propriu hotărârea instanţei respective.             Orice hotărâre de deschidere a unei proceduri de insolvenţă pronunţată de o instanţă dintr-un stat membru care se consi...